#povestidinZanzibar – ce am mai vizitat

A doua zi am început-o cu soare și o plimbare spre Big Body Spice Farm de vreme ce insula este renumită pentru culturile de condimente, în special cuișoare. De altfel,  de la începutul secolului 19 până la mijlocul anilor 70, Zanzibar a fost unul dintre marii exportatori de cuișoare ai lumii. Astăzi, economia Zanzibarului este aproape în totalitate bazată pe agricultură și pe lângă cuișoare, exportă alge, produse din cocos și alte condimente.

Am ajuns la Big Body după o plimbare spre interiorul insulei unde oamenii mi-au părut și mai săraci decât cei care locuiesc în apropierea plajelor și locurilor turistice. Odată ajunși, am fost preluați de ghidul nostru care ne-a povestit că Big Body nu este administrată nici de stat, nici privat, ci este un loc creat de comunitate, în scop turistic.

Turul a durat două ore și a inclus detalii despre fiecare condiment și beneficiile sale, dar și multe culori, texturi și mirosuri. Dar să intrăm în detalii, nu?

Știați de exemplu că piperul roșu și piperul verde provin din aceeași plantă, însă în stadii diferite de dezvoltare, în timp ce piperul alb și piperul negru se obțin prin procesare?

Ce am mai aflat și mi s-a părut interesant de povestit mai departe:

  • Zingifuri sau Lipstick fruit, folosit în trecut pentru colorarea buzelor sau părului, astăzi colorant alimentar.
  • Nucșoara este un halucinogen și afrodiziac folosit de femeile zanzibareze ca drog – în general, înaintea unor evenimente importante precum nuntă, petreceri.
  • Uleiul de lemongrass se obține doar din rădăcină și e un dușman al țânțarilor, folosit în toate produsele împotriva țânțarilor.
  • Din rădăcina de scorțișoară se fac medicamente pentru a desfunda nasul, în timp ce  cuișoarele sunt folosite ca analgezic pentru dinți, iar cardamomul elimină mirosul urât din gură.
  • Vanilie – pentru a supraviețui, planta de vanilie trebuie să fie plantată lângă un copac și are un ciclu de viață de 8 luni, fiind singura de pe insulă care rodește doar o dată pe an.
  • Ylang Ylang – floarea folosită ca materie primă pentru Chanel no 5 și care mirosea demențial.
  • Ghimbir – condimentul e obținut din rădăcină, nu din frunze și e excelent pentru persoanele care suferă de rău de mare.
  • Turmericul este benefic pentru piele și e folosit pentru a trata acneea.

Timp de două ore, băieții de la Big Body ne-au povestit despre condimente, m-au ajutat să notez numele condimentelor în swahili, ne-au confecționat coroane, cravată, colier, brățară, inel și poșetă din frunze, iar înainte de plecare ne-au dat să mâncăm fructe din grădinile lor. Pe săturate.
Când i-am întrebat de prețul turului, mi-au răspuns că ei nu cer bani, ei oferă fericire. Și dacă ne-au făcut fericiți, putem să îi facem și noi fericiți oferindu-le oricât credem de cuviință. Și în momentul ăla, am simțit că oricâți bani le-aș da, nu aș putea să le mulțumesc niciodată pentru sentimentul ăsta minunat pe care mi l-au sădit cu atâta grijă în suflet: încă există oameni buni.

Ei sunt eroii mei 🙂

20170923_124808-0120170923_115434-0120170923_125302-0120170923_125344-01

Deși sunt extrem de săraci, deși au mulți copii și trăiesc în condiții greu de imaginat pentru noi, ei oferă FERICIRE. Și pe bună dreptate, căci am plecat de la Big Body cu ochii în lacrimi și cu un morman de fericire în suflet.

Cel de-al doilea punct de atracție al zilei a fost Nakupenda Beach, un petec de nisip alb înconjurat de apă turcoaz și clară ca lacrima sinceră.

20170923_141826-0120170923_143124-0120170923_142219-0120170923_143503-0120170923_142200-0120170923_142342-01DCIM101GOPROG0214503.JPG

După un milion de poze, plajă și baie în apa asta minunată, am plecat să vizităm țestoasele imense de la Prison Island, despre care am aflat că provin din Seychelles, iar primele patru țestoase gigantice au fost dăruite Zanzibarului de către guvernatorul britanic din Seychelles, în 1919.

Astăzi, cea mai bătrână țestoasă are 192 ani și câteva sute de kg.

20170923_162742-01DCIM101GOPROG0294679.JPG

Închisoarea de la Prison Island, construită în 1893 de guvernatorul britanic Lloyd Mathews cu scopul de a închide criminalii violenți din Tanganika, a fost în final folosită pentru a-i ține în carantină pe bolnavii de febră galbenă. Înainte de a fi construită închisoarea, insula a fost folosită ca port pentru comerțul cu sclavi aduși de pe continent.

20170923_164550-01DCIM101GOPROGOPR4785.JPG20170923_160006-0120170923_155941-0120170923_145432-01

De la Prison Island am făcut un tur de Stone Town și am mâncat un orez demențial cu sos masala și fructe de mare. Dacă tot ne-am nimerit la masă cu un zanzibarez adevărat, am profitat de ocazie și am încercat “mâncărica” de banane cu lapte de cocos și ne-am răcorit cu smoothie-uri reci din mango și fructul pasiunii. Toată aventura asta culinară super delicioasă ne-a costat 11 dolari (2 persoane), la restaurantul Lukmann, din Stone Town. Dacă aveți drum prin Stone Town (smiley face here), dați o fugă să mâncați ceva bun tare, într-o astmosferă tipic zanzibareză.

Am profitat de faptul că se făcuse deja seară și am fost să vedem piața din Stone Town care după ora 19 devine neîncăpătoare. De obicei, ziua fiind foarte cald, femeile zanzibareze își fac cumpărăturile pe înserat când se întorc și bărbații de la muncă. Ghidul ne-a spus că zanzibarezii fac cumpărăturile în fiecare seară pentru a doua zi întrucât nu au suficienți bani cât să cumpere pentru mai multe zile. Piața? O nebunie cu tarabe cu mâncare uleioasă, dar apetisantă, vânzători cu marfa întinsă pe jos, pește tăiat în condiții 100% improprii de unde aș fi cumpărat totuși o caracatiță proaspăt adusă din ocean, legume, fructe și condimente colorate, haine și încălțăminte laolaltă cu mâncarea. N-are cum să nu vă fascineze explozia aia de culori, oameni și mirosuri. Nu mă credeți pe cuvânt, mergeți și descoperiți singuri! 🙂

Bineînțeles că n-am ratat apusul în Stone Town, unul dintre cele trei locuri în care poți vedea apusul în Zanzibar și ne-am cocoțat pe teresa Africa Hotel unde am admirat mingea rotundă de foc în timp ce serveam un smoothie de mango cu fructul pasiunii. Logic 🙂

Despre Stone Town promit să scriu un articol separat, merită din plin.

Trebuie să recunosc că Zanzibarul a fost o palmă peste obrazul lumii moderne din capul meu și o lecție pe deplin învățată. Și ca să vedeți cum lucrează subconștientul, iată ce gafă imensă am comis la final de zi: bineînțeles că nu am luat de acasă fierul de călcat așa că prima grijă a fost să cerem proprietarei un fier de călcat pentru că aveam hainele foarte șifonate. Răspunsul ei: nu avem fier de călcat, dar stați liniștiți, aici nu va observa nimeni. Pac Pac! #firstworldproblems într-un loc unde oamenii nu au iluminat public, serviciu de ambulanță, locuri de muncă, case decente sau ferestre la școli.

Una peste alta, a doua zi în paradis a fost o combinație colorată de frumos și sărac cu ocean turcoaz și case dărăpănate, oameni buni, mult verde, condimente și lecții pentru suflet.

Până data viitoare, spor la haihuială!

Cristina

Cum m-am pregătit pentru vacanța din Zanzibar, Tanzania

#poveștidinZanzibar – șocul cultural

3 Comments Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s