Recomandare: Riad Dar Charkia, Marrakech

Eram în drum spre Brașov, după un weekend în Sighișoara, când în lumina aia caldă de august pe sfârșit, am decis cu Gabi să mergem în Marrakech în mini-vacanța de 1 decembrie. Era de mult timp pe lista noastră de haihuială, tot căutam oferte, tot ne uitam pe site-uri, tot nu ne puteam hotărî, astfel încât atunci când am zis la unison da, hai să mergem! am fost tare bucuroasă, iar eu când sunt tare bucuroasă din pricina vreunei călătorii mă apuc să citesc toate blogurile din universul numit internet și să caut cazări pe telefon, deși asta înseamnă să mă chinui super mult.

Așa că în ultimele trei luni am întors booking-ul (www.booking.com) cu susul în jos, am făcut vreo 4 rezervări pe care le-am anulat în ultimul moment și cu doar câteva seri înainte de plecare am mai dat o tură pe site să văd dacă nu care cumva a apărut ceva mai bun și mai pe gustul meu. Și apăruse! Am găsit Dar Charkia, în mijlocul medinei, la doar 10 (zece) minute de mers pe jos de Piața Jemaa el-Fna, la 72 euro/noapte, un preț scumpuț, ce-i drept, pentru Marrakech, dar vă mai spuneam și cu alte ocazii că prefer să îmi iau o cazare mai scumpă decât să îmi stric vacanța. Imediat după confirmarea plății, am primit de la ei un e-mail lung-lung cu tot felul de informații folositoare: unde să schimb bani, cât costă transferul de la aeroport, cât să îi dau băiatului care mă va ajuta să găsesc riadul, dar și o listă cu cele mai bune restaurante, spa-uri și locuri pentru cumpărături. Mi s-a părut foarte fain și folositor, mai ales că deși citisem atât de multe lucruri despre Marrakech, tot simțeam că nu sunt sută la sută pregătită pentru această haihuială. Tot cu ei am aranjat și transferul de la aeroport, pac pac și gata, am așteptat cuminte să vină ziua plecării.

Am optat pentru transportul cu taxi-ul de la aeroport pentru că nu mi-era clar care ar fi traseul cu mijloacele de transport în comun și mi-am zis better safe than sorry. Toată distracția m-a costat 150 de dirhami + 20 de dirhami dați băiatului care ne-au purtat printre străduțe până la riad (cam 17 euro în total). Am aflat ulterior că există un autobuz pe care scrie mare Aeroport – Centre ville și care costă doar 3 euro/persoană. L-am văzut în stația din fața moscheei Koutubia și acum sunt convinsă că nu era mare scofală dacă îl luam din aeroport, ne descurcam sigur și salvam și 9 euro. So, voi acum știți!

Odată ajunși la riad, am fost întâmpinați cu mint tea și biscuiți și ne-au fost prezentate harta obiectivelor turistice de neratat, ponturi și informații despre riad, mic dejun, negocieri, excursii de o zi și alte detalii pe care părea că nu o să le reținem niciodată, dar care odată puși în mișcare se întorceau ca un bumerang în mintea noastră.

Camera noastră cu accente de roz și mov, situată la parter, cu vedere spre piscina din curtea interioară arăta exact ca în pozele de pe booking, singurul neajuns fiind faptul că baia nu are ușă, ci doar o perdeluță care a trezit în mintea mea gândul că vom merge la baie doar dacă celălalt va ieși să ia o gură de aer.

Mi-a plăcut faptul că am găsit-o curată și mi-au sărit în ochi multe detalii drăguțe: săpunul roz avea câteva petale de trandafiri roz alături, cutia cu șervețele de la baie era îmbrăcată într-un material cu motive tradiționale, sticla de apă avea o rochie colorată (o fi fost doar de decor sau cu întrebuințare, nu știu și pace), toate lucrușoarele mici erau puse în cutii și cutiuțe roz și drăguțe, carpețelele și tablourile de pe pereți, covorul, pernuțele erau în acord cu restul camerei, ce să mai? O armonie desăvârșită.

Cămăruța roz și baia fără ușă sunt decorate în stil marocan, dar totodată modern și cu bun gust, ceea ce am apreciat. Alte plusuri: seif, două chiuvete, produse de igienă (inclusiv dischete demachiante, ceea ce mi s-a părut chiar drăguț), halate, prosoape și lenjerii curate. Minus: ne-ar fi prins bine niște papuci, mai ales că podeaua e din ciment. Patul a fost confortabil, deși tare ca piatra, nu mă întrebați cum e posibil așa ceva. 🙂

Pe lângă cămăruța noastră roz, ne-au mai plăcut curtea interioară mică, dar aranjată cochet pentru servirea micului dejun și pentru relaxare, piscina, terasa și spațiile interioare de stat la povești și băut mint tea, care by the way, a fost pur și simplu grozav. Mentă, dar altfel de mentă. Ah, și am învățat și cum se toarnă corect ceaiul în cești: de sus, pentru a împrăștia aroma și pentru a-l turna limpede.

Ce am mâncat? Well, micul dejun a fost inclus și putea fi savurat pe terasă, în curte sau în spațiul de relaxare, așa cum am făcut noi astăzi din cauza vremii plângăcioase. Combinat, marocan și occidental, dar mai mult occidental, cu omletă cu bacon, unt, dulceață, iaurt cu fructe, franzelă și pain au chocolat, suc de portocale, cafea, ceai de mentă, clătite din făină de porumb și ananas copt-copt. Nu e de tip bufet suedez, dar dacă obinuiți să mâncați mai mult, nu vă fie teamă: cereți și vi se va da.

Recunosc că cel mai mult m-a furat colțul de relaxare din fața ușii, de lângă piscină. A fost colțul meu de scris și liniște pe durata celor patru zile de Marrakech. Că tot veni vorba de liniște, mi-a plăcut tare mult faptul că nimeni nu a făcut gălăgie (inițial, atunci când am văzut că vom sta chiar lângă piscină m-am gândit că e posibil să se adune oaspeții riadului la o vorbă, două-trei și să nu fie chiar plăcut), atmosfera a fost relaxată, exact ca de vacanță.

Mi-a plăcut faptul că toți angajații de la Dar Charkia au fost super prietenoși și atenți cu noi și ne-au ajutat cu orice am avut nevoie. De exemplu, ne-a fost frig, aerul condiționat nu mergea pe căldură, iar băiatul bun la toate ne-a adus imediat un calorifer electric puțin rablagit, dar de care ne-am bucurat din plin.

Toată distracția cu cazarea ne-a costat fix 1 354 lei și a meritat fiecare bănuț. Așadar, dacă aveți drum prin Marrakech (așaaaa, complet întâmplător, wink-wink), vă recomand cu drag Dar Charkia, un loc unde noi chiar ne-am simțit ca acasă.

Spor la haihuială,

Cristina