Jurnal de călătorie: Desert Safari în Dubai

Oiiii, oiiii, oiiii, ce zi frumoasă am avut! Pe drum spre hotel mă gândeam că abia aștept să ajung ca să scriu despre ziua asta frumoasă în deșert și acum parcă nu-mi mai găsesc cuvintele. Cred că așa face creierul meu în fața frumuseții, se blochează, rămâne mut, nu mai știe cum să așeze cuvintele în fraze coerente, se uită năuc și se întreabă ce se întâmplă în capul lui. Cred că stă puțin, se uită în jur și nu se poate abține să nu se întrebe cum de i se întâmplă tocmai lui una ca asta. Și el care e cel mai deștept organ…

I s-a mai întâmplat de câteva ori să rămână mut: în fața oceanului turcoaz din Zanzibar, prin pădurile de pini din Tenerife, sus de tot, la 3718 m, pe vulcanul Teide, în cocheta stațiune Mondello din Sicilia, pe străzile Romei, în fața uriașilor mărginiți de lacul Garda…creierul meu e făcut să rămână mut în fața frumuseții lumii ăsteia nemărginite. Rămâne blocat atunci când nu poate procesa toată frumusețea unui loc până la ultima fărâmă. Se uită năuc și încearcă disperat să o transforme în amintiri pentru toată viața.

În mod cert asta i s-a întâmplat și astăzi pe dunele deșertului Arabiei, al doilea cel mai mare deșert din lume după Sahara, cu dune înalte și aurii. Gălbui și fin, nisipul din deșertul Dubaiului ne-am mângâiat picioarele și fața și ochii și buzele și mâinile și părul de nici cu două șamponări serioase nu ni l-am dat jos.  Dar, să o luăm treptat. 🙂

Care-i treaba cu desert safari și ce ar trebui să știți? 

Well, toate excursiile de desert safari în Dubai au același program, indiferent de firma cu care alegeți să mergeți. Diferențele stau mai degrabă în cât de noi sunt mașinile 4×4, calitatea mâncării, numărul show-urilor oferite. Noi am ales Rayna Tours, agenție de turism recomandată de cei de la hotel și zău că nu ne-a părut rău. Am mai auzit feedback-uri bune și despre Arabian Adventures, dar n-aș putea recomanda un serviciu pe care nu l-am testat.

La Rayna, toată distracția ne-a costat 275 AED/ persoană (cam 285 lei). 

Ca să vă faceți o idee, programul a arătat cam în felul următor: am plecat de la hotel pe la ora 3 după-amiază spre deșert și ne-am întors în jurul orei 22. Ce am făcut în intervalul ăsta?

*Pick-up de la hotel, în mașini cu 6 locuri (bine, puteți merge și singuri dacă băgați mâna mai adânc în buzunar).

*Dune Bashing cu mașinile 4×4 – ne-am plimbat cam 10-15 minute (a se citi zdruncinat) pe dunele cele mai înalte și spectaculoase din bucățica aia de deșert (cam la o oră jumătate distanță de mers cu mașina de oraș).

*Pe la 5 și puțin am ajuns la Rayna Desert Camp unde am găsit numeroase opțiuni de petrecere a timpului liber: plimbarea cu/pe cămile, tatuaje cu henna, fumat shisha (narghilea), poze cu apusul, poze cu îmbrăcămintea tradițională, plimbări cu atv-ul pe dune, relaxare pe pernele tradiționale întinse pe jos, leneșe, în lumina asfințitului.

* În jurul orei 6 am servit antreul, iar ulterior ne-am bucurat de o cină bogată, ambele incluse în prețul de mai sus: salate, humus, orez, sosuri, paste, cartofi, pâine caldă și lipie, grătar de pui, vită și miel, desert – prăjituri, fructe, budincă. Toate cu băuturi răcoritoare incluse în preț. Extra: băuturile alcoolice (o bere costa 30 AED, mai ieftin decât la barul hotelului, deci, am zice că era un preț accesibil pentru Dubai), popcorn (5-10 AED), porumb (10 AED), chipsuri.

*Între mese, ne-au bucurat ochii cu diferite show-uri: belly dance, fire show, tanura show.

*Întoarcere la hotel. Mulțumim, la revedere, ați fost awesome. Enjoy Dubai, bla bla bla, hai să ne spălăm de nisip.

Ce m-a impresionat din toată treaba asta?

Timpul petrecut cu picioarele goale în nisip, soarele în ochi și marea de nisip, în valuri, în fața noastră.

Dune Bashing nu m-a dat pe spate, ce să zic? Am tot citit că adrenalină, super, trebuie să te ai bine cu inima, bla bla bla. A fost fain, nu zic nu. Câteva dune mai babane chiar mi-au dat fiori în stomac și mi-au făcut inima să tresare, dar nu a fost senzațional. Poate și pentru că am stat în spate, sigur din dreapta șoferului toată treaba ar fi fost mult mai omg.

Show-urile au fost impresionante, mâncarea extrem de delicioasă, atmosfera faină, organizarea fără cusur. Chiar a fost plăcut să stăm pe un morman de perne colorate, în lumina slabă a serii la început de drum și să ne bucurăm de o experiență complet nouă.

Am cam ignorat celelalte atracții, deși în mod cert nu sunt de lepădat. N-am mai stat la rând pentru a urca pe cămile, experiența din Maroc și-a spus cuvântul. Și nu, nu pentru că am căzut atunci, ci pentru că am preferat să nu pierdem timp prețios stând la rând pentru câteva minute de plimbat cu cămila și 3 poze având în vedere că făcusem asta recent, pe valea Ourika. Atv-ul nu mă pasionează, poza cu șoimul nu era pe lista mea de neratat în deșert, poze cu burka am mai făcut în Oman…și shisha, da, am încercat. Pentru prima dată, de altfel. Aromă plăcută, atfmosferă relaxantă, o experiență de bifat pentru una ca mine care n-a fumat și nu s-a amtețit niciodată. 😀

În schimb, ce mi-a bucurat cu adevărat sufletul a fost timpul petrecut împreună, cocoțați pe dunele de nisip și învăluiți într-o lumină caldă-aurie, absolut superbă. Am uitat de sneakerși și ne-am afundat degetele în nisipul recișor, unde am făcut tot felul de giumbușlucuri pentru a obține fotografii bune de păstrat în albumul cu haihuieli. Am stat așa cu ochii în soare până la ultima picătură, practic până când s-a scurs tot soarele în spatele dunelor, lăsând în urmă doar o lumină slăbuță, apoi din ce în ce mai slabă, care ne-a gonit brusc către campus.

Leneveala asta în imensitatea aia de nisip învăluit în lumină caldă a fost un moment cu adevărat de ținut minte, o experiență pe care aș repeta-o oricând. Mi-a plăcut mult, mult de tot! Pe drumul spre hotel vorbeam cu Gabi și aproape că am zis amândoi în același timp: a fost super, aș repeta oricând. Am încercat să surpindem în poze lumina asta fabuloasă, dar n-aș spune că ne-a ieșit. Că așa e lumea asta, incredibil de frumoasă și de necuprins în poze.

Adunate, bucățică cu bucățică, a fost o experiență pe cinste.

*Mi-a plăcut că am avut libertatea să facem ce vrem, fără să fie impus vreun program. Pentru niste do it yourself-eri ca noi treaba cu programul e cel puțin complicată. Așa că varianta asta de compromis  (nu puteam să mergem singuri, dar nici să fim constrânși de program nu am fi vrut) a picat la fix.

*Mi-a plăcut organizarea, faptul că au fost discreți și nu agasanți (nici cu publicitatea, nici cu serviciile extra).

*Mi-a plăcut mâncarea. Super condimentată, super gustoasă, proaspăt gătită, excelentă. Yum, yum.

*Mi-a plăcut Belly Dance-ul. Tipa care a dansat era foarte frumoasă, cu un păr lung superb și mișcări de felină. Extrem de relaxată, comunicare excelentă cu publicul. Evident, mai ales cel masculin.

*Mi-a plăcut Fire Show-ul. N-am prea putut să mă uit la partea cu hai să beau niște benzină și să scot foc pe gură, n-am fost niciodată fană unor astfel de spectacole. În schimb, jocul cu focul și imaginile obținute chiar au intrat la categoria profesioniști.

*Mi-a plăcut vibe-ul. Relaxant, pe alocuri leneș, nou. Mai vreau.

Dacă tot ați ajuns până aici, las mai jos câteva fotografii din deșert. Atenție! Dau chef instant de haihuială și provoacă dependență. Luați în doze mici, cu grijă și cu ochii larg deschiși! 🙂

Evident că cel mai bun aliat în ale fotografiei mi-a fost fotograful meu iubit, iubitul meu fotograf, care a surprins, zic eu cu multă îndemânare, cele mai frumoase momente petrecute în deșert.

Spuneți drept, nu e asta cea mai frumoasă lumină din lume? Până data viitoare, haihuieli faine să aveți! Cu amintiri și povești!

Am plecat în oraș, vă pup!

Cristina