De ce să vizitezi Santa Margherita Ligure și Portofino?

În septembrie 2016 am plecat într-un tur de zece zile prin Italia mea iubită, din Veneția până la Cinque Terre, celebrele sătuce de pescari, cunoscute în toată lumea mai ales pentru imaginea caselor colorate din Manarola. Dar nu despre Cinque Terre vreau să vă scriu astăzi, ci despre Santa Margherita Ligure și Portofino, două locuri de care am avut ocazia să ne bucurăm pe drum și în care mi-ar plăcea să trăiesc la bătrânețe.

Am ajuns în Santa Margherita Ligure cu trenul din La Spezia, drumul a durat o oră și a costat cam 5-6 euro. Nu vă așteptați la un oraș cu obiective turistice de neratat (poate doar Castelul), ci mai degrabă mergeți cu ideea de a vă pierde printre străduțe, cu o înghețată de fistic și mango în mână și ochii larg deschiși, în toate părțile.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în Santa Margherita Ligure a fost să fac o poză mării albastre care se întindea atât de leneșă și calmă la picioarele noastre. Niciun val rebel, nicio undă, niciun sunet care să deranjeze liniștea aia, doar câțiva oameni pe faleză și alți câțiva întiși la soare. Era final de septembrie, deci liniște și mai puțini turiști, probabil cel mai frumos timp pentru a vizita țara asta ruptă din vise.

Înainte de a merge spre port pentru a vedea yacht-urile luxoase, n-am putut să nu ne așezăm pe o bancă pentru a sta pur și simplu câteva minute…degeaba. Am cumpărat o înghețată de fistic și mango (preferata mea, amestecul ăsta de gusturi și culori mi se pare ca niciun altul), ne-am plimbat pe strada principală, am verificat orarul autobuzului 882 care urma să ne ducă spre Portofino și m-am gândit că în ziua aia de septembrie aveam să mă bucur pur și simplu de viață.

Despre yacht-urile luxoase ce să vă spun? Am dat o tură prin port, ne-am pozat, am admirat și ne-am întrebat cum ar fi dacă. Învârtindu-ne printre oameni tolăniți la soare, cu pahare de șampanie în mână, pe ambarcațiuni luxoase, învăluiți în râsete și muzică bună, am căzut puțin în capcana « de ce ei și noi nu? », dar ne-am ridicat rapid, ne-am scuturat de întrebări și am pornit spre stația autobuzului cu numărul 882 care urma să ne ducă spre Portofino.

Între Santa Margherita Ligure și Portofino, pe geamul autobuzului grăbit printre curbe înguste, claxoane și gălăgia specifică italienilor, am văzut o plajă despre care nu citisem înainte, dar care mi-a părut fermecătoare. Am aflat ulterior că era vorba despre Parragi, singura plajă cu nisip de lângă Portofino, o atracție pentru turiști datorită apei frumos colorate în nuanțe de turcoaz. Să vă mai spun că acolo veți găsi casele unor celebrități precum Dolce & Gabbana și Pier Silvio, fiul lui Berlusconi?

În Portofino am înțeles cum arată la vita e bella: vile de secol 19 cu grădini întinse pe stânci, piscine și plaje private, străduțe înguste și pietruite, în sus și-n jos, un rollercoaster întortocheat, priveliști de vacanță eternă, oameni zâmbitori și relaxați, grupuri de bătrâni pregătiți de hiking, miros de pizza și terase boeme. Well, ciao bella Italia!

Plaja din Portofino e mică și pietruită, dar nu pentru plajă vin zecile de mii de turiști anual, ci pentru atmosfera boemă, ruptă din trecutul glorios. Prețurile sunt piperate, deci dacă călătoriți cu un buget limitat, nu-i loc de cazare în Portofino. În schimb, recomand o excursie de o zi, n-o să vă plictisiți deloc.

Ce am făcut în Portofino și share-uim cu drag?

Well, întâi de toate am mâncat. Se făcuse deja după-amiază când am ajuns în Portofino, așa că ne-am oprit la o terasă, chiar în centrul stațiunii, în piața Piazzetta, pentru pizza și prosecco. Toată afacerea ne-a costat cam 40 de euro/2 persoane – pizze, prosecco și bere – nu mai țin minte prețurile exacte, dar, în orice caz, erau mult mai scumpe decât în general.

Cu burta plină, am luat orășelul la pas, spre Castelul Brown (detalii aici), unde ne-a așteptat o priveliște pur și simplu uimitoare. În 2016, intrarea ne-a costat 5 euro de persoană, iar drumul în sine ne-a scăpat de caloriile din toate pizzele înghesuite în stomacuri înfometate până atunci.

Sfatul meu e să aveți încălțăminte comodă dacă vreți să vedeți mai mult decât zona portului. Drumul până la castel și mai departe spre Far e în pantă, îngust și solicitant. Dacă mai e și cald, ați dat lovitura.

Din străduță în străduță, am ajuns la biserica Sf. George, construită în secolul 12. Panorama de aici e spectaculoasă! Tot în secolul 12 este construită și biserica Sf. Martin pe care o puteți admira în Portofino.

Las mai jos și câteva detalii organizatorice: traseu riviera italiană, din Genova până în La Spezia. Cu plăcere 🙂

Genova – nouă ni s-a părut un orășel drăguț, deși nu spectaculos. Merită totuși un tur de o zi. Noi am venit cu trenul din Milano, ne-am cazat aproape de port, iar prin oraș ne-am deplasat cu metroul (cele două linii scurte, dar moderne). Pentru că nu aveam mult timp la dispoziție am ales autobuzul hop-on hop-off pentru un tur de câteva ore prin oraș. În centrul Genovei am văzut prostituate și pești între străduțe, ziua în amiaza mare, laolaltă cu turiști și localnici. Mai interesant e că niciunul nu părea deranjat de prezența celuilalt. Atenție la străduțe, par destul de nesigure 🙂
Camogli – fost sat de pescari, astăzi o variantă bună de cazare în zonă, cu plajă lată, dar cu pietriș. Tot autobuzul 882 vă duce spre Portofino, iar costul unui bilet este de doar 3 euro.
Mai la vale de Camogli veți găsi San Fruttuoso, ascuns printre stânci, cunoscut pentru biserica Abazzia di San Fruttuoso. Din Portofino, sătucul e reachable cu barca sau…pe jos! Traseu de hiking de vreo 14 km de frumusețe.
Santa Margherita Ligure 🙂
Portofino – minunea asta dintre stânci.
Rapallo – noi nu ne-am oprati aici, dar văzând pozele parcă îmi pare rău acum. Dacă aveți timp, dați o fugă.
Celebrele sătuce de pescari Cinque Terre – Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola, Riomaggiore. Promit un articol separat despre cele 5 sătuce.
Și bineînțeles, Portovenere care m-a impresionat atât de tare încât am fost de două ori. Am mâncat risotto și paste cu fructe de mare și am băut prosecco la malul mării. Vă scriu un articol separat, merită! 🙂
*Ca de obicei, programul trenurilor și prețurile actualizate pot fi găsite pe: http://www.trenitalia.com.

Când am pornit în călătoria asta, acum 2 ani, n-aveam microbul călătoriilor atât de adânc infiltrat în sânge, făceam mai puțin research și încă nu ne îndrăgostiserăm cu adevărat de Italia. Am plecat cu dorința de a vedea Cinque Terre, doar că am făcut un ocol mai lung, din Veneția până în Bologna pentru că aveam zbor direct spre Iași. Pe drum am descoperit alte comori ale Italiei – lacul Como, Portofino, Portovenere – care mi-au tăiat cu adevărat răsuflarea. Poate că aia a fost, de fapt, călătoria care ne-a transformat în călători – iubitori de Italia, cine știe?

Ce a urmat de atunci încoace, într-un timp atât de scurt, a fost o aventură spectaculoasă pentru că sunt recunoscătoare până în adâncul sufletului.

Am răspuns la întrebare? 🙂

Haihuieli faine,

Cristina