Cu certificatul energetic…în deșert!

Am ajuns în deșert pe la 11 dimineața și-am dat de un soare blând, leneș, așa cum auzisem c-ar fi soarele de octombrie în Iordania. Khaled ne aștepta în parcarea de la intrarea în Wadi Rum Village, înarmat cu tururi care să ne ocupe ziua, iar nouă, brusc, ni s-a părut că lipsa semnalului, cu scroll-ul lui continuu pe Facebook și Instagram, a trecut la categoria diverse. Ne-am așezat confortabil în remorca unui jeep vechi și-am pornit într-un tur de trei ore prin deșertul nesfârșit. Dune roșiatice, stânci maronii, ici și colo câte o furtună de nisip aruncând o perdea albă, în zare, peste nisipul portocaliu – un amestec de culori molcome, din categoria celor care au puterea de a liniști chiar și cele mai profunde frici.

Nu era prima noastră escapadă în marea întindere de nisip, dar urma să fie prima noapte petrecută în deșert, iar gurile rele ne cam speriaserăm cu un anume tip de ger: gerul de îngheață și cenușa în vatră. Și măcar de-am fi avut o vatră…

Ne-a liniștit gândul că nu e încă iarnă-iarnă, ci o toamnă caldă, cu vreme perfectă, vânt în păr și nisip în ochi. Ca niște greieri leneși, ne-am întors ochii spre soare, de-a lungul munților din Wadi Rum, ne-am bălăcit în cea mai înaltă dună de nisip și-am chicotit a copii încântați ori de câte ori roțile jeep-ului vechi au trecut de-a valma peste vreo dună mai măricică. Frigul nopții era încă departe.

Wadi Rum, cunoscut și ca Valea Lunii, pare mai degrabă o bucățică ruptă din Marte și dăruită beduinilor din sudul Iordaniei pentru a le fi casă și suflet pentru veșnicie. Munți înalți, canioane înguste, o piramidă rătăcită, nisip când roșiatic, când portocaliu, stânci maronii, luminate în soare…un paradis pe care doar sufletul uman poate să-l cuprindă pe de-a întregul, cu adevărat.

După trei ore de căscat ochii prin deșert și sute de click-uri pe aparat, telefon, go pro și dronă în goana nesfârșită după fotografii care să surprindă măcar a mia parte din frumusețea locului care ne-a lăsat muți de uimire, am ajuns la camp-ul care urma să ne fie casă pentru o noapte. În pragul gardului imaginar încropit din pietre, Abdulla, șoferul și ghidul nostru, ne-a făcut semn cu mâna să-l urmăm printre șirurile de corturi negre cu dungi albe, ascunse-n spatele unei stânci. Ne-am oprit la numărul 8, iar când am deschis ușa ne-a izbit un val de căldură clocotită. Micul geam pătrat, situat deasupra patului, de altfel unica piesă de mobilier din noua noastră casă, stătea închis, strângând între pereți căldura, picătură cu picătură.

Gabi, cu ochi de meseriaș, după ce a inspectat mica locuință, îmi zice cu un aer nonșalant:

– Hai că nu cred că va fi atât de frig, uite ce bine e izolat. N-o fi din blană de oaie și cămilă precum vechile corturi ale beduinilor care erau atât de bine izolate încât ziua țineau răcoare, noaptea cald, iar pe timp de ploaie rețineau apa în lâna îmbâcsită de n-aveau nevoie de niciun certificat energetic, dar cred că n-o să fie atât de frig diseară. În plus, eu nu sunt sensibil la frig. Chiar și gerul mă lasă rece.

– Aham. Auzi, căldura și gerul sunt neamuri. Oare de ce nu se iubesc?

Căldură înăbușitoare, pat moale, oboseala de cu o zi în urmă adunată în riduri pe față – practic rețeta perfectă pentru un pui de somn leneș, în miezul încă crud al după-amiezii, în așteptarea apusului, poate cea mai grozavă experiență într-un desert safari.

Au trecut repede orele astea de aur, cu cea mai frumoasă lumină din lume – aurie peste stânci, roșiatică peste nisip, strălucitoare peste pielea noastră – și la ora 6, după ce soarele s-a pierdut printre munții de piatră din fața corturilor noastre, iar cerul a risipit și ultima dâră de lumină portocalie, ne-am trezit că era deja seară cu milioane de stele pe cer și…ceva mai puține grade în termometru. Și știți cum se spune: în dragoste, ca şi în anotimpuri, primele geruri sunt cel mai mult resimţite. Noi nu mai eram de mult timp la primele geruri, dar ce te faci cu primele geruri ale unei toamne târzii în deșert? Mai iei o bluză, mai adaugi un pulover…

Ciudat cât de greieri am fost, căci nu-i așa, furnici n-aveam cum să fim când ele, gospodinele, își fac vara sanie și iarna car ca să se pună la adăpost de vremea rea, dar ne-am continuat seara fără prea multe gânduri aruncate în ograda gerului de deșert. Gazdele, cunoscute fiind pentru ospitalitatea lor, ne-au gătit carne cu legume în nisip, ne-au turnat ceai de mentă în pahare și ne-au strâns în jurul focului – francezi, belgieni, spanioli și români la un loc – pentru marshmallow și povești sub stele.

Timpul a zburat pe nesimțite pentru că așa se întâmplă când ți-e bine și liniște în suflet, gradele au tot scăzut, ora 8 seara s-a făcut. La ora 8 și 20 eram deja în pat îmbărcați în blugi, tricouri, hanorace, pulovere și geci, cu ochii în tavan și-un gând neobosit: fie ce-o fi, nu clădești casă pe nisip.

– Retrag tot ce am spus, mi-a spus Gabi fără nicio introducere. Nu știu cum or fi corturile beduinilor din lână de oaie și de cămilă, dar cortul ăsta ridicat pe cadre metalice, cu pereți din OSB și învelit în pânză, fără nicio sursă de căldură și lipsit de izolație termică exterioară sau interioară, sigur ar primi clasa G dacă i-ar face Khaled un audit energetic. În afară de orientarea spre est, toate celelalte elemente pe care un auditor energetic le ia în calcul în mod normal pentru stabilirea coeficientului termic sunt inexistente. Practic, dacă am pune o cameră de termoviziune pe cort, tot cortul ar fi albastru.

certificat-performanta-energetica.jpeg

– Ăăăăă, îmi cam clănțăne dinții în gură, nu mă pot concentra pe termoviziune, îi zic râzând, parțial ca să mai încălzesc aerul, parțial pentru că mă amuză subiectul în contextul în care ne aflăm. Mai zi-mi o dată ce e aia o cameră de termoviziune?

– Termografia determină zonele cu pierderi mari de căldură, vizualizează infiltrațiile mari de aer exterior (cel mai adesea din cauza tâmplăriei vechi, cam cum e geamul nostru care nu se închide bine, ha ha), arată conductele înfundate. Practic, se face o scanare a locuinței pentru a determina care sunt deficiențele acesteia.

– Mîhm, sună logic. Auzi, dar dacă ar pune o sursă de căldură, nu s-ar îmbunătăți lucrurile, ar mai fi nevoie de certificat energetic și termografie?

– S-ar îmbunătăți lucrurile pentru turiști, alți turiști, nouă nu ne rămâne decât să înghețăm până dimineață, îmi răspunde Gabi cu glas amuzat. Serios vorbind, dacă ar pune o sursă de căldură, cel mai probabil căsuța asta va consuma foarte multe resurse termice și va aduce niște facturi imense la utilități. Imaginează-ți că-s 17 corturi mici plus corturile pentru angajații camp-ului. În schimb, partea bună ar fi că atât o termografie, cât și un certificat energetic le vor arăta cu exactitate deficiențele corturilor și consumul anual de energie, lucru care îi va impulsiona să acorde o mai mare atenție izolației interioare și exterioare.

1541076897473-01

-Hai măăăăă, că uite ce experiență nouă. Ai mai dormit vreodată cu trei rânduri de haine și cu glugă, mă hlizesc eu. Până la urmă când viața îți dă ger…fă limonadă cu gheață! Ha ha ha!

De la 8 și 20 seara până la ora 5 dimineața ne-am trezit de patru ori. Nicicând n-a părut noaptea mai lungă, mai rece și mai frumoasă.

Fix în ordinea asta.

Lungă pentru că tot adormeam, ne trezeam și deși ne părea c-am dormit o veșnicie, acul ceasului abia se mișca două ore mai la dreapta; rece pentru că ne-a obligat să ne înghesuim în noi, cu genunchii în stomac și gluga pe cap; frumoasă pentru că a fost prima dată când am privit cerul în deșert și mi-a părut că niciun alt cer din lume nu-mi va mai fi atât de drag vreodată. Milioane de stele și-o semilună apărută pe cer la 2 dimineața – iar noi am avut ocazia să respirăm același aer odată cu ele.

În aerul dimineții, cocoțată pe stânci în căutarea răsăritului, mi-am amintit de un proverb eschimos care zice că fericirea înseamnă să ai căldură în iglu, petrol în lampă şi linişte în suflet, iar simplitatea lui m-a pus pe gânduri. Atât de ușor de atins să fie fericirea?

Cum nouă doar căldura din cort ne-a lipsit căci deșertul a avut grijă să ne toarne din belșug liniște în vene, Gabi s-a gândit să-i schițeze lui Khaled beneficiile obținerii unui certificat energetic, doar-doar, l-om convinge că fericirea călătorilor ce-i trec pragul stă doar în mâna lui.

– Bună dimineața, cum ați dormit? ne întreabă Khaled după micul-dejun.

Drept la țintă, îmi zic în gând.

– Cam friguț, răspund cu jumătate de glas.

– Într-adevăr, de asta se plâng toți turiștii…

– Khaled, să știi că noi nu suntem învățați să dormim atât de devreme, așa că ieri seară am țesut scenarii pentru ca, pe viitor, turiștii să fie pe deplin mulțumiți. Lasă-ne să te uimim cu priceperea noastră!

Pasul 1: Contactezi o firmă specializată care să îți pună la dispoziție un operator echipamente de termografie. Acest specialist va face o scanare a anvelopei corturilor, iar la final îți va spune care sunt zonele prin care se pierde căldura, dacă ai infiltrații mari de aer exterior sau probleme electrice. În funcție de rezultat, vei putea remedia deficiențele și vei obține un cort mai călduros. Plus facturi mai scăzute atunci când vei alege să pui și o sursă de căldură în cort!

Pasul 2: Aceeași firmă specializată îți va recomanda un auditor energetic grad 1 care  îți va elibera un certificat energetic pentru fiecare cort. Cu ajutorul acestui certificat vei obține date importante privind consumul energetic anual al micii căsuțe pentru turiști: încălzire, iluminat, climatizare.

Pasul 3: Optează pentru un audit energetic pentru a găsi soluții pentru îmbunătățirea performanțelor energetice ale corturilor.

Beneficiile?

  • În primul rând, vei afla starea actuală a corturilor, profilul lor energetic.
  • În al doilea rând, facturile la utilități vor deveni din ce în ce mai mici. Înclusiv cele pentru bucătărie și băi, nu doar pentru corturile turiștilor.
  • În al treilea rând, turiștii vor avea un cort călduros și se vor bucura pe deplin de experiența din deșert.

– Ce zici?

– Sună grozav, cred că voi fi primul din deșert!

– Dă-ne de veste când va fi totul gata, poate ni se face dor de o escapadă în deșert!

Am zâmbit în sinea mea, în timp ce beculețul de misiune îndeplinită pâlpâia victorios. Mă uit cu ochi complici la Gabi, Gabi se uită cu ochi complici la mine….așa mai vii de acasă!

Hai să-i dăm bice că iarna-i aproape, iar fericirea viitorilor dornici de aventură în deșert e…..la un certificat energetic distanță!

Escapade faine să aveți!

Cristina

 

*Acest articol a fost scris pentru proba 13, sponsor Enermed Impex Srl

**Foto arhivă personală & arhivă Enermed Impex.

***Surse proverbe: http://www.aforisme.citatepedia.ro/despre.ger.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s