Travel Time: stai pe spate și enjoy the ride, Cristina!

Dragi călători plecați hai-hui,

De un an și puțin construim împreună trasee pentru haihuială, găsim tips&tricks, share-uim impresii, ponturi și idei din călătorii, ne sprijinim unul pe celălalt în găsirea celor mai bune oferte, căutăm cazări, mașini de închiriat, bilete de avion, obiective turistice de neratat și visăm cu ochii deschiși la locuri îndepărtate din care să ne tragem doza care să ne potolească – măcar pentru o vreme – setea de descoperit. Cumva, fără să știm și fără să vrem, am devenit propria noastră agenție de turism formată din 11 234 de specialiști după ce, de-a lungul timpului, fiecare din noi am pus la bătaie, așa cum am știut mai bine, expertiza cea mai valoroasă din lume: cea văzută cu ochii noștri și simțită cu inima noastră.

Dar știm toți prea bine câtă muncă e în spatele fiecărei vacanțe do it yourself, câte ore cu laptopul în brațe, zece tab-uri deschise, discuții pe grup, întrebări și temeri, trasee mâzgâlite pe foaie, câte două-trei cazări cu anulare gratuită rezervate în același timp, bilete de avion segmentate, cea mai avantajoasă asigurare de călătorie și o mulțime de obiective turistice înghesuite în zile prea puține. Iar, apoi, odată ajunși la destinație, munca nu se oprește, ci continuă nestingherită pentru că aproape niciodată planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. Și în mijlocul unui loc nou, îți dai seama că trebuie să găsești o soluție, să te adaptezi, să schimbi planul, să vii cu o idee nouă, să ai un moment de aha! care să te ajute să ieși din încurcătură, fără să pierzi prea mulți bani sau prea mult timp pentru că, nu-i așa, ești în vacanță și trebuie să storci tot ce-i mai bun din fiecare clipă. Toate astea în timp ce prietenii tăi și-au pus toată baza în organizarea ta, fapt care uneori te frustrează și te face să le arunci un dar ce sunt eu, agenție turistică? deloc șoptit.

Poate veți spune da, dar să-ți organizezi singur vacanța e fun și te încarcă cu energie, îți dă o stare de bine, îți vine să pui muzică și să dansezi de fericire. Iar eu n-o să neg, să-mi organizez plecările hai-hui e cea mai mare pasiune a mea, îmi face sângele să se miște mai repede prin vene. În schimb, anul aceasta, după ce am organizat în detaliu opt vacanțe în locuri precum Dubai, Coasta Amalfi, Portugalia, New York, Paris, Iordania, Mauritius și Istanbul, am simțit că mi-ar prinde bine o vacanță în care să nu fac nimic.

Poate e sfârșitul anului de vină, nu știu. Dar, cumva, mintea mea a început să se gândească la o vacanță altfel. Mai relaxantă, mai din categoria stai pe spate și enjoy the ride. Mă și văd mergând la aeroport ca o floare fără liste și listuțe, scan-uri, notes, print-uri și numere de telefon notate pe post-it-uri. Sunt gata să-mi arunc bătăile de cap în brațele însoțitorului de grup, în timp ce singura mea grijă va fi să mă relaxez, ceea ce practic ar trebui să se întâmple într-o vacanță.

Tara Sorelui Rasare! (1)

Dacă sunteți curioși, să știți că am și decis unde voi merge. E o țară la care visez de mult timp, recunoscută în lume pentru punctualitate, învățământ de calitate și transport rupt din filmele SF. La capătul celalalt al lumii, un petec de pământ fără resurse naturale importante, dar care, cumva, prin munca și dedicarea locuitorilor ei, a ajuns a treia putere economică a lumii după PIB, cu a treia cea mai lungă speranță de viață din lume, semn de viață bună și calitativă.

Totul a început de la una dintre prietenele mele care a plecat anul acesta într-un circuit în Japonia, cu o agenție de turism. Mă gândeam de mult timp să vizitez țara soarelui răsare, dar distanța, bugetul și cultura diferită m-au ținut mereu departe. Am tot împins-o pe lista priorităților, tot timpul a apărut ceva mai interesant, mai ieftin, mai aproape. Apoi, într-o seară, la o bere, un cidru și-o apă, prietena mea mi-a arătat un filmuleț în care toate magazinele se deschideau la 7 fix fix fix fix.

Fiind fascinată de punctualitatea japonezilor, după incidentul de anul trecut când un tren a plecat cu 20 de secunde mai devreme din Tokyo spre Tsukuba, iar reprezentanții companiei de transport Tsukuba Express și-au cerut public scuze, mi-am promis că neapărat-neapărat trebuie să ajung în Japonia ca să văd cu ochii mei țara care funcționează perfect, departe de tot ce am învățat noi vreodată.

Așa că am ales un circuit în Japonia cu un ghid vorbitor de japoneză pentru a savura din plin noua aventură. Sună clișeic, dar o excursie în Japonia care să nu cuprindă cireșii înfloriți nu se numește o excursie în Japonia. Cel puțin nu pentru cei fără buget nelimitat. Așadar, în 2019, Japonia cireșilor înfloriți e pe lista mea de haihuială. Ceva sfaturi? (stai pe spate și enjoy the ride, Cristina!)

superblog-japonia-024.jpg

Japonia cu Exact Travel Club

Știți că înainte de orice călătorie obișnuiesc să răscolesc internetul în căutarea informațiilor. Nu m-am abținut nici de data asta. Am ales Exact Travel Club pentru că:

  • Au însoțitori români vorbitori de limba japoneză și buni cunoscători ai culturii și tradițiilor locale.
  • Pun la dispoziție ghizi locali, ceea ce înseamnă că voi avea acces la informații interesante și autentice.
  • Au o echipă mixtă româno-japoneză și chiar sunt pasionați de cultura niponă. Am simțit că Japonia nu e doar o destinație din lista lungă pe care o au pe site, ci o țară cu care au o legătură mai intimă, genul de legătură care vine din drumuri străbătute la pas, o mulțime de cărți citite și multă interacțiune cu japonezii.
  • Se ocupă de TOT. Ceea ce știți deja, e mare lucru pentru orice do it yourself-er obsedat de organizare 😀

Promit să revin cu un review pe blog după experiența cu ei.

Despre circuitul în Japonia cireșilor înfloriți

Ce să vă spun despre circuit? N-am zăbovit prea mult asupra lui, vreau să fiu complet luată prin surprindere. Să aflu toate informațiile de la ghizii locali, fără să alterez informația cu frânturi găsite pe internet. Până la urmă, de asta am ales o agenție de turism specializată, nu?

Pe scurt, sunt 13 zile și 10 nopți de orașe cosmopolite, ordine și disciplină, siguranță, precizie de ceas elvețian, munte, clădiri de lemn, zeii, cultură și alte SF-uri japoneze. Cum le poți numi altfel când japonezii sunt cu un pas înaintea întregii lumi?

Nu vom rata Tokyo, alpii japonezi, păduri, râuri, sate pitorești, mâncare și băuturi tradiționale (de ce mă puneți să le rostesc numele, din invidie?), Kyoto, povești cu samurai, Osaka, temple și bineînțeles Hiroshima, martorul tăcut al dezastrului din 1945, un oraș simbol al păcii.

Dincolo de punctualitate, când mă gândesc la Japonia mă fascinează faptul că este considerată o țară atât de sigură încât poți să-ți lași nestingherit bagajele în mijloacele de transport în comun și să tragi un pui de somn până la destinație fără să ai vreo tresărire a inimii. Mi-e tare greu să-mi imaginez această încredere exagerată în cei din jur având în vedere faptul că am crescut într-o țară în care trebuie să îți ții geanta la piept și telefonul îndesat adânc în buzunare.

Cultura japoneză cu ordinea, echilibrul și modestia ei e pur și simplu fascinantă. Și da, nu sunt naivă, obiceiurile se schimbă greu, iar unele noi se învață și mai greu, dar îmi doresc să merg pentru a lua pulsul unei lumi în care plecarea unui tren cu 20 de secunde înainte e motiv de scuze publice și anchete interne. Și când te gândești că noi avem condamnați penal în funcții publice…normalitatea noastră devine și mai anormală, în timp ce normalitatea lor se transformă într-una de-a dreptul fabuloasă.

Perfecțiunea. Ne tot lovim de acest perfecțiunea nu există care aproape că ne alimentează lenea și ne obișnuiește cu eșecul. Nu există, deci n-are sens să mai insistăm. Toți facem greșeli, omul e supus greșelii, mai greșește omul, nu e un capăt de lume – parcă spunem prea repede, prea în orice împrejurare, fără să luăm măsuri pentru a evita aceeași greșeală pe viitor. Vă sună cunoscut și vouă?

Și totuși, ori de câte ori citesc ceva despre Japonia mă lovește ordinea desăvârșită, sinonim perfect pentru perfecțiune. Copii care sunt învățați să facă curățenie în urma lor, oameni care muncesc din greu, fără să trișeze, directori care își cer scuze când un tren pleacă cu 20 de secunde mai devreme (adică nu la fix, nici o secundă în plus, nici o secundă în minus, perfect, așa cum ar trebui), supermarketuri perfecte, cozi perfect aliniate în fața metroului, oameni care poartă papuci pentru baie diferiți de cei purtați în restul casei. Ordine și perfecțiune.

De asemenea, venind dintr-o cultură unde tupeul, datul din coate și aroganța sunt de multe ori la loc de cinste, modestia japonezilor și respectul lor pentru cei din jur îmi par de-a dreptul scoase din cărțile de povești. Salutul lor, plecăciunea în fața celui dinaintea ta, această înclinare în față a capului și a corpului, mi se pare extrem de elegantă. Îmi amintește de o întâmplare de acum mulți ani cu niște colegi francezi care vorbeau foarte des despre humilite (vă rog, imaginați-vă un accent ascuțit pe ultimul e, nu-l am la îndemână – iată ce ușor renunț la perfecțiune! ) professionnelle atunci când venea vorba despre cele mai importante criterii de recrutare. Fiind la început de drum în ale recrutării și nestăpânind limba franceză cu toate subtilitățile ei, mă mirase grozav această expresie care în limba română nu este foarte des folosită. Am înțeles apoi că este vorba despre modestie – acel oricâtă experiență am avea, nimeni nu le știe pe toate, trebuie să fim deschiși să învățăm de la cei din jurul nostru. Iar de atunci mi se pare una dintre cele mai frumoase expresii. Până la urmă, exprimă esența omului fain.

Îmi doresc așadar să mă bucur de lumea asta atât de diferită și s-o văd prin ochii unor oameni care s-au îndrăgostit de Japonia acum mulți ani, iar ochelarii lor nu mai sunt de proaspăt îndrăgostiți, ci de oameni care înțeleg cultura niponă în profunzimea ei. Altfel, ce folos să te plimbi pe străzi, să caști gura a uimire, dar să nu înțelegi substraturile ei?

În plus, parcă îmi sună bine în urechi acest stai pe spate și enjoy the ride, Cristina!

Să nu faci nimic în vacanță. Asta da vacanță!

Vă voi spune cum a fost după ce mă voi întoarce, promit!

Cristina

*Articol scris pentru proba 15 din competiția SuperBlog, sponsor Exact Travel Club.

**Arhivă Exact Travel Club

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s