Revelion în The Land of Smiles

Jurnal de călătorie, doar 41 de zile până plec

Mie mi-s dragi visurile care se îndeplinesc greu. Cele pentru care trebuie să muncești mult, care te țin treaz noaptea, care-ți omoară speranța uneori.

Mi-s dragi visurile care vin încet, cu pași de melc. Cele pe care ai timp să le cunoști îndeaproape, cele care au timp să modeleze în tine un om mai răbdător. 

Mi-s dragi visurile pe care trebuie să le construiesc bucată cu bucată. Cele la care visez îndelung, care au nevoie să fie meșterite de mâini care nu se tem. 

Mi-s dragi pentru că atunci când devin realitate, îți fac inima s-o ia la goană și să ți se oprească dezorientată în gât. Îți inundă corpul cu emoții, le simți curgând ca lacrimile pe dinăuntru, în șuvoaie repezi de bucurie. Îți aduc aminte de ce muncești, de ce te zbați, de ce viața asta e atât de frumoasă. Rămâi năuc, cu zâmbet tâmp și toate cuvintele blocate undeva în spațiul dintre coaste. 

………………………………………………………………………………………………………..

Dragi călători plecați hai-hui,

De trei ani visez. Nu sunt un fan al iernii, nu-mi place frigul, nici afară, nici înăuntrul meu.

De trei ani îmi petrec noaptea dintre ani sub plapumă și-mi promit că anul viitor o să fiu pe-o plajă, cu un pahar de șampanie în mână. În costum de baie, pe o plajă cu nisip alb, învelită de ape turcoaz.

Cam așa (mulțumesc, Photoshop!):

modif

Sau așa:

poza2.jpg

Acum 3 ani ne-a oprit noul job al lui Gabi, iubitul meu. Își dăduse demisia și intrase într-o aventură pe cont propriu. Nu-i ușor să ai un singur salariu stabil și două rate la bănci.

Acum doi ani, business-ul început cu un an în urmă producea cât să se mențină de la o lună la alta. Nu-i ușor să întreții un business, să ai un singur salariu stabil și două rate la bănci.

Anul trecut a fost un an bun, iar visul de a sărbători revelionul în țări străine a început să prindă contur. Ne-am promis că 2019 ne va prinde departe – de plapumă, de țară, de Europa.

Anul acesta am tot meșterit visul, ne-am gândit la destinație, l-am întors pe toate fețele. Cumva, după 3 ani sub plapumă, am simțit că cel mai mult și cel mai mult ne-am dori o vacanță de relaxare. O fi și pentru că e sfârșit de an și am rămas fără energie, nu știu.

De ce Thailanda?

Pentru că plaje uimitoare, insule rupte din paradis, temple budiste, piețe plutitoare, elefanți, fructe exotice și oameni veseli. De altfel, Thailanda este numită și The Land of Smiles, locul unde oamenii acceptă viața cu zâmbetul pe buze. O lecție de la care am chiulit mulți dintre noi.

7-maya-bay-phi-phi-leh-island-thailand15299325425b30eafe6998a (1).jpg
Arhivă CT

Știu că sunteți obișnuiți să mă ocup eu de fiecare detaliu al haihuielilor mele, dar de data asta am ales ceva diferit: Revelion în Thailanda cu prietenii de la Christian Tour. Sfârșitul de an e de vină, vă spun.

Pentru că vrem multă plajă, am ales împreună cu iubitul meu să construim un circuit personalizat, dar dacă vă bate un gând de plecat hai-hui, vă încurajez să răsfoiți nițel pagina cu oferte speciale Revelion pentru a găsi toate circuitele standard, gândite de minți dibace, cu însoțitor român și ghizi locali. Mai multe detalii aici: Revelion Christian Tour.

You're invited to the (1).png

Așa cum v-am obișnuit, iată cum va arăta traseul nostru cu locuri de neratat (promit să revin cu tips&tricks pe blog): 

Zilele 1 și 2: Bangkok – ne vom strecura prin nebunia traficului din Bangkok pentru a vizita Palatul Regal și templele Wat Traimit, Wat Pho, Wat Benchamabophit sau Wat Arun. Întru-una dintre zile, vom da o fugă până la piața plutitoare Damnoen Saduak. Serile ni le vom petrece prin piețe cu mâncare ieftină și sucuri din fructe exotice. Testăm vibe-ul de noapte al orașului.

Ziua 3: Zburăm spre Krabi, ne cazăm și ne pregătim pentru noaptea de Revelion. Visez să mănâncăm thai food, să bem un pahar de șampanie pe plajă și să aprindem un lampion care să zboare spre zări necunoscute. Cu picioarele goale în nisip, cu dorințe spuse în gând la miezul nopții, îmbrățișări și liniște acolo, înăuntru.

Ziua 4: Trezit târziu, mic dejun cu fructe, masaj tailandez, plajă, apus, șampanie. Sunt un om simplu, nu-mi doresc multe de la viață.

Zilele 5, 6, 7: Railay Beach, Phi Phi Islands, Phra Nang Beach, închiriat un caiac și plecat hai-hui, mâncare bună și relaxare.

Ziua 8: Elephant Sanctuary – cum e să mergem în Thailanda și să nu ne dăm întâlnire cu elefanții? Nu ca să ne care în spate, ci pentru o întâlnire mai aproape de suflet într-un loc în care să aflăm mai multe despre ei și mediul în care trăiesc. Ah, și ca să vedem baby elefanți care-s cei mai cool bebei din lume.

Ziua 9: Înapoi spre Bangkok și zbor spre casă.

Bagajul, unde e bagajul?

După cum știți deja, noi ne facem mereu bagajele pe ultima sută de metri, dar lucrurile care nu ne lipsesc niciodată din bagaje, oriunde mergem, sunt:

1. Arsenalul foto al lui Gabi, care se mărește de la o zi la alta: 

AirBrush_20181118184043.jpg

2. Cărțile mele, de care nu mă despart niciodată.

DSC04810-01.jpeg

3. Laptopul meu pentru a scrie impresii la cald pe care mai târziu să le pot reda pe blog exact așa cum le-a simțit sufletul meu. 

DSC04819-01.jpeg

Ați fi zis că visez la ceva mai fancy de Revelion, nu-i așa?

Am crescut cu o mamă care a făcut mereu pregătiri intense de sărbători, șmotru până la epuizare și o grămadă de feluri de mâncare, ca să fie și pentru că așa se face. În ultimii ani, masa de Crăciun sau Revelion a devenit pentru mine o masă oarecare. O masă pe care o pregătești pentru că trebuie să ai grijă de corpul tău. Dar perioada asta din an mi-e cea mai dragă și indiferent unde mă aflu, îmi doresc aceleași lucruri:

Să fiu bine cu mine și cu ai mei. Să fiu bine în sufletul meu, să am un corp sănătos, să-mi fie bine toți oamenii dragi. Și orice ar fi, să-mi petrec sfârșiturile și începuturile alături de omul meu bun. 

E final de an, sunt melancolică. Un an întreg de când ne scriem și ne citim. Lăsați-mă să vă urez sărbători cu liniște și oameni buni! Și-un 2019 așa cum îl visați!

Cristina

………………………………………………………………………………………………………

Jurnal de călătorie, doar 41 de zile până plec

Aproape că simt valurile, soarele, nisipul călduț sub picioare. Mi-e dor de locul ăsta pe care nu l-am cunoscut niciodată. 

 

*Articol scris pentru proba 19 – Revelion la soare, din competiția SuperBlog 2018, sponsorizată de Christian Tour.

**Foto: header image + fundal poze modificate în Photoshhop: unspash.com; restul pozelor nemarcate din articol – arhivă personală, create special pentru această probă;

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.