Alertă: Spider Woman pe Casa Poporului

Era o seară de octombrie, iar eu mă adunasem toată în mine, înfrigurată și dezamăgită, în speranța că somnul va șterge neputința. Fusese o zi lungă, cu o vizită la o familie din județul Iași, cu o mamă bolnavă de cancer pulmonar, un tată suspect de TBC, doi copii morți la vârste fragede și încă doi copii extrem de vii, veseli și luminoși. În prima cameră, mama, slabă, cu toate oasele la vedere, întinsă în pat, părea mai degrabă un copil decât o femeie care a născut din pântecul ei patru copii până la 30 și puțin de ani. Respira cu ajutorul unui aparat și ne spunea cu glas stins care se voia vioi că doctorii nu i-au mai dat nicio șansă, dar ea speră să își revină, să fie din nou sănătoasă. Nici ea nu credea, dar știți cum e, speranța rămâne mereu cu noi până la final, e în definitiv, cel mai de încredere prieten. În a doua cameră, zeci de pachete de la oameni la fel de neputincioși ca mine ocupau patul, podeaua, dulapul cu zahăr, făină, conserve, dulciuri și haine.

Seara, cu capul în pernă și ropotul ploii în ureche, m-am ascuns în somn într-o încercare de a fugi de o realitate cruntă: copiii fără copilărie. Și când mă gândesc la cei care conduc țara asta…o seacă de resurse, o storc picătură cu picătură ca pe o lămâie babană, fără să-i dea nimic înapoi din toate bogățiile ei.

markus-spiske-784097-unsplash.jpg

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Se făcea că era noapte și-o fată care semăna cu mine, dar care parcă nu eram eu, stătea cățărată pe zidurile groase ale Casei Poporului. Avea un corp bine sculptat (ce vă ziceam că parcă nu eram eu?) purtat într-un costum roșu-albastru și ochi acoperiți de-o mască păienjenișă. N-o vedeam, dar simțeam că scrutează întunericul cu ochi de om bun, căutând ceva ce-mi era necunoscut. Nu știu cum ajunsese (sau ajunsesem?!) acolo, nici ce superputeri căpătase sau de unde-i curgea prin vene curajul de a sta cocoțată pe clădiri în toiul nopții.

În schimb, mă uitam la ea ca și cum aș fi stat cufundată în scaunul de la cinema, în timp ce urmăream un  film SF cu Spider Man. Numai că ea era Spider Woman. O urmăream cum își așeza plasele, urcând și coborând etajele Casei Poporului cu o rapiditate și-o agilitate de invidiat. Un picior pe fațadă, o mână pe etajul superior și hop, c-o săritură era din nou sus, gata de meșterit. Mereu în acțiune, cu ochii în toate părțile, rebelă, dar cu mișcări ferme și sigure, mă uitam fascinată, bulversată și hipnotizată la eroina care luase cu asalt nu doar Casa Poporului, ci și mintea mea. Sau mai ales mintea mea?!

Încercasem de vreo două ori să mă retrag, crezând că dacă îmi voi feri privirea, voi ieși din vis (era vis oare?!), dar fata îmi revenea în fața ochilor, tot pregătind plase și uitându-se în zare, cu mâinile în șolduri și bătând din picior a nerăbdare.

Să fi trecut vreo câteva ceasuri de fascinație (cine a mai fost atent la cum a curs timpul?) până la răsărit, nu știu. Cert e că în câteva fracțiuni de secundă, eroina mea începuse să culeagă bărbați în costume și femei urcate pe tocuri ca să vadă lumea de sus: un bărbat cu mustață se zbătea nervos, o femeie blondă cu voce pițigăiată striga bulversată în aerul dimineații, un bărbat înalt, cu păr alb și zâmbet șchiop vorbea despre niște rapoarte financiare, iar un altul repeta obsesiv altă întrebare! în timp ce Spider Woman zâmbea pe sub mască și strângea plasa în jurul lor. Mă uitam cu gura căscată, era un film pe care parcă îl știam, dar parcă-l uitasem, ce făcea Spider Woman? Cobora în grabă fațada clădirii, trâgând după ea plasa cu cei patru oameni care nu apucaseră să intre în Casa Poporului înainte de prima ședință din Camera Deputaților și acum se zbăteau cu tâmplele pulsând nervoase.

Magnet fiind, mă atrăsese și pe mine după ea și-o urmăream cu ochi temători cum strânge oameni în costume scumpe de pe holuri pe fruntea cărora scria cu litere mari: A LUAT MITĂ, A FURAT DIN BANII COPIILOR SĂRACI, ȘI-A ANGAJAT FAMILIA LA STAT, ABUZ ÎN SERVICIU, FRAUDĂ DIN FONDURI EUROPENE, ȘIFONAREA BANILOR PUBLICI, PREJUDICIU DE MILIOANE DE EURO.

Ahaaaa, mi-a răsunat un clopoțel în minte. Spider Woman se pusese să adune marii corupți ai țării, ah, ce bucurie! Mi se schimbaseră ochii, iar în capul meu îi strigasem deja un hey, girl, do you need some help?

M-am gândit că poate o fi sora lui Miles Morales și nu înțelege româna sau de ce i-am zis în engleză?!

Îmi făcuse poftă de adunat oameni mari, dar mici, prea mici, aproape nesemnificativi și nu mă puteam opri din a o privi cum din două mișcări ajungea la cei care, înnebuniți de spaimă, începuseră să mișune pe holuri și-alergau grăbiți spre lifturi și scări. Pac, pac, pac. Un picior întins și-o săritură mai târziu, toți erau în plasă și-n drum spre ieșirea din clădire. Casa Poporului ar trebui să fie a poporului, nu?

– Ăăăă, și acum eu ce fac?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Gabi stătea pe marginea patului și-mi tot repeta zâmbind:

– Ce zici, ai chef să mergem la un film? Mi-ar plăcea să mergem la Omul-Păianjen: În lumea păianjenului, noua animație care urmează să se lanseze la cinema, în România, pe 28 decembrie 2018. Ia uită-te la trailer, e chiar funny Miles Morales de data asta.

Spider-Man-into-the-Spider-Verse-dub-billing.jpg

Mă uit bulversată, mă ridic în capul oaselor și fără să vreau îl întreb scurt:

– Ăăăă, poți, te rog, să îmi spui dacă Dragnea mai conduce de facto România?

– Cris, vorbeam de filmul “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”, ce treabă are Dragnea?

– Cred că am avut un vis ciudat, îi zic și mă ascund cu capul în plapumă fără să fiu capabilă să dau piept din nou cu neputința.

 

*Articol scris pentru proba 26 din competiția SuperBlog 2018 (ultima, în sfârșit!), Dincolo de masca lui Spider Man, sponsorizată de InterComFilm Distribution.

**Foto: arhivă InterComFilm Distribution și Unspash.com.

 

Anunțuri publicitare

One Reply to “Alertă: Spider Woman pe Casa Poporului”

  1. […] Alertă: Spider Woman pe Casa Poporului […]

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.