fbpx
România

Gura Humorului primăvara, toamna și iarna – traseu și povești

Acum câteva luni am început să postez un val de fotografii cu verdeață, flori cu suflet gălbior și o tonă de entuziasm, în direct de la Gura Humorului și din vagoanele Mocăniței din Moldovița.

M-am trezit într-o sâmbătă dimineață, am făcut o rezervare pe booking, l-am trezit și pe Gabi și dintr-o suflare i-am spus hai să mergem în escapadăăăăăăăă! Mi-ar fi plăcut să fiu suficient de deșteaptă (dar na, îs deșteaptă cu o secundă întârziere) încât să-i filmez reacția și să vă arăt fața lui complet buimacă, la 9 dimineața:

-Ăăă, ce, unde să mergem?

-Am rezervat o cazare la Gura Humorului, hai, vrei?

-Hai, cap sec! Hai în escapadă!

Cu o zi în urmă de întâmplarea cu pricina, fusesem în București în interes de serviciu și la întoarcere, deși super obosită după o zi de workshop și ședințe, parcă mi-a trecut toată oboseala odată ce am ajuns în aeroport. Oameni cu bagaje și chipuri zâmbitoare, forfotă, zboruri întârziate, oameni obosiți care veneau din vacanțe, cu pălăriile încă pe cap și pleopele căzute, oameni veseli care plecau în vacanțe la ore târzii, copii cu trolere mici cărate de mânuțe grăsuțe, un spectacol! Îmi plac tare mult aeroporturile, mi se pare că adăpostesc cel mai frumos mix de emoții: bucurie, tristețe, entuziasm, neliniște și câte și mai câte or fi în sufletele călătorilor, ascunse bine de tot de ochi curioși. Îmi plac și îmi creează instant dorința de a #plecahaihui!

În dimineața cu pricina, ne-am pus niște schimburi în ghiozdane, ne-am băut sucurile de portocale, mi-am luat cărțile de citit pe drum, ne-am urcat în mașină și pe drum, până să ieșim din Iași, am oprit la Carrefour pentru mici cumpărături. Ei, nu degeaba îmi spune Gabi că-s cap sec! Imaginați-vă că am fost la un bancomat BRD ca să scot niște bani, mi-am luat cardul și am plecat fără bani! Mi-am dat seama pe drum, când instalată cu picioarele pe bord și cartea în brațe, l-am întrebat pe Gabi într-o doară:

-Auzi, dar ai luat tu banii de la bancomat, nu?

Dacă o să fiți și voi cap sec vreodată, să știți că pentru astfel de cazuri se face o cerere la bancă pentru a verifica dacă este un surplus de bani în bancomat. Dacă sunt, banca îi virează în contul vostru după câteva zile. Dacă nu, o plângere la poliție astfel încât ei să verifice camerele și să vadă cine a luat banii din bancomat. Pour info, dacă nu sunt ridicați, bancomatul retrage banii după câteva zeci de secunde, așa se explică surplusul de care vă ziceam mai sus. Well, ca să închei paranteza, am dat niște telefoane la bancă și cum n-am avut ce să facem mai mult de atât, ne-am continuat drumul. Oricum, cap sec, cap sec, dar norocoasă. Am recuperat banii săptămâna următoare :D.

Pe drum am oprit într-un lan de rapiță, iar prețul pentru pozele din burta sa gălbioară a fost să ieșim din lan cu toate hainele murdare. Aruncați și voi un ochi, ce ziceți, a meritat?

GOPR0501_1525521967725_high-01.jpg

GOPR0507_1525521934231_high-01.jpg
Mermaid în lanul de rapiță

DCIM105GOPROGOPR0511.JPG

DCIM105GOPROGOPR0500.JPG
Lan de rapiță, România

*Pentru că am primit multe întrebări atunci despre pozele astea colorate, menționez și aici că-s făcute cu GoPro Hero 5.

După 2 ore jumătate de mers cu mașina, ne-am cazat la Bucovina Residence (link Booking aici, vedere din cameră mai jos):

20180506_103249-01

Ne-am răcorit puțin și am fugit să luăm masa la Hilde’s Residence despre care am citit numai comentarii delicioase pe TripAdvisor. Totuși, mâncarea n-a fost atât de gustoasă  pe cât și-a imaginat stomacul meu gol, dar atmosfera de la terasă a fost plăcută, relaxantă. Recomand, dar fără așteptările create de TripAdvisor.

Ce traseu am avut?

În Zanzibar am învățat o vorbă care îmi place tare mult – pole-pole, adică încet-încet. Așa a fost și traseul nostru, ne-am dorit două zile liniștite, în care să n-alergăm după obiective turistice, ci să ne bucurăm de natură, să explorăm îndeaproape frumusețea României noastre.

Am început cu telescaunul din Gura Humorului și cel mai fain a fost faptul că n-am avut niciun fel de așteptări. A fost pentru prima dată când am mers cu telescaunul din Gura Humorului și a fost complet neașteptat! Am crezut că va fi un drum scurt, peste un deal, dar am dat peste un 1,3 km de drum verde, de-o liniște și-o frumusețe care m-au lăsat fără cuvinte. Am urcat pe înserat, aerul era rece, dar plăcut, verdele ne-a turnat liniște în vene, iar adierea ușoară a vântului ne-a umplut spațiul dintre coaste cu viață. Am trăit unul dintre momentele alea când închizi ochii și simți că locul tău e acolo, în fix acel moment, fix în acea bucățică a lumii.

Programul de urcare și coborâre este până la ora 19, iar prețul e de 10 ron pentru adulți și 5 lei pentru copii (+4 ani). Recomand cu drag! 🙂

GOPR0522_1525546495959_high-01.jpgGOPR0524_1525546513235_high-01.jpgGOPR0529_1525546545431_high-01.jpgGOPR0531_1525546568118_high-01.jpgGOPR0517_1525546455589_high-01.jpg20180505_182441-01.jpg20180505_184718-01.jpg

Am continuat cu o plimbare de-a lungul râului Moldova până la complexul sportiv La Kiroliana, iar mai apoi prin parcul Ariniș și-o tură de…oare cum o cheamă pe mașinuța-bicicletă cu care te poți plimba prin parc? Așa, tricicleta. Foarte funny. Ne-a costat vreo 20 de lei și ne-a plăcut atât de mult încât ne-am dat de două ori.

N-am putut să nu dăm o fugă până la mănăstirea Voroneț, o bijuterie construită în 1488, în numai trei luni și trei săptămâni. Nu sunt un om religios, nu îmi place să merg la biserici întrucât nu simt nicio conexiune, dar apreciez locurile cu istorie și arhitectură de excepție.

Am încheiat seara cu o vizită la Profi-ul din oraș și am fost tare tristă că un loc atât de frumos e nemodernizat, lăsat în paragină, prins în capsula timpului. Târziu, în liniștea nopții de pe balconul din lemn al camerei noastre, am ciocnit un pahar de vin alb, în semn de recunoaștere pentru ocazia de a trăi momente atât de frumoase și pline de liniște.

A fost o zi în care am fost cu adevărat fericiți.

20180506_110254-01.jpg

A doua zi ne-am trezit cu tot verdele ăsta în ochi și am pornit fericiți spre…Huțulca. Mocănița Huțulca de la Moldovița, satul care m-a cucerit prin frumusețea sa de necuprins cu ochii, ci cu sufletul. Chiar și acum, la câteva luni distanță, mi-e pur și simplu imposibil să vă descriu verdele dealurilor, galbenul florilor, copacii semeți în soare, fericirea din sufletul meu în acele prime zile de mai.

20180506_142629-01.jpg

În schimb, m-a durut sărăcia caselor coșcovite de timp, iar privirea goală a unui copil cu tălpile desculțe și mâinile murdare, aruncată printre scândurile unui gard vechi, m-a rușinat din cap până în picioare. Ce e cu ″norocul″ ăsta de unii au șansa să se nască fii de regi, iar alții de cerșetor?

GOPR0598_1525634468302_high-01.jpg

20180506_144710-01.jpg
Mocănița Huțulca, Moldovița

20180506_154147-01.jpg

20180506_142838-01.jpg
Când încerci să fii fotograf, dar nu prea te pricepi :))

Despre traseul mocăniței și frumusețea drumului promit să scriu cu drag și dor un articol separat.

Uluiți de frumusețea zonei pe care din varii motive o tot evitasem până atunci, ne-am propus să ne întoarcem în octombrie ca să vedem toate nuanțele de roșu, galben și maroniu în frunzele copacilor și în depărtare, pe dealurile nesfârșite în frumusețe. Și ne-am ținut de promisiune! Din păcate, obosiți după excursia în New York am ajuns nițel cam târziu și-am cam pierdut culorile toamnei, dar tot ne-am bucurat de o tură cu mocănița și-o plimbare prin sat. În schimb, griul toamnei târzii, drumul prea lung în ore în raport cu numărul de kilometri, copacii goi, satul cufundat în frig, noaptea care a venit prea repede peste noi…mai mult ne-au întristat decât să ne încarce cu energie. Unde fugiseră verdeața-verdeață, dealurile cu păpădii, pădurile bogate?

20181028_160831-01.jpg

20181028_161543-01
Toamna în Bucovina

20181028_162629-01.jpgÎndrăgostiți de natura bucovineană, ne-am încăpățânat s-o revedem într-un moment mai prielnic și două luni mai târziu am venit din nou, în plină iarnă cu troiene înalte, brazi încărcați de zăpadă și copacii goi, încremeniți în frig, iar ea, minunata, n-a s-a sfiit să ne uimească.

IMG_20181216_003555_709.jpg
Mocănița Huțulca, Moldovița
IMG_20181221_210653_389.jpg
Dronă Mavic Pro Platinum

Ce să nu ratați dacă veți ajunge în Bucovina și veți avea mai mult timp de explorat?

  • Mănăstirile Voroneț, Humor, Moldovița, Sucevița, Putna, Zamca, Slatina;
  • Muzeul Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului, Muzeul Sătesc de etnografie şi istorie locală din Botoşana, Muzeul Satului Bucovinean, Muzeul Oului (ouă încondeiate);
  • Cetatea de scaun a Sucevei;
  • Rezervația Pietrele Doamnei, Rezervația Codrul Secular Slătioara, Rezervația Tîrnovul Găina-Lucina, Rezervația Cheile Lucavei, Rezervația Cheia Moara Dracului, Rezervația Făgetul Dragomirna, Rezervația 12 Apostoli;
  • Biserica din lemn Dragoș Vodă;
  • Chilia lui Daniil Sihastru;
  • Satul Marginea (ceramică neagră).

Enjoy!

Cristina

Anunțuri publicitare

Numele meu este Cristina şi sunt dependentă de călătorii. Sunt veselă, vorbesc mult-mult şi îmi plac oamenii buni. Ăia cu adevărat buni.

21 Comments

  • Angela Călătorește

    Ce faine sunt pozeleee! 🙂 Mă gândesc și eu de ceva timp la un GoPro, dar cu cât mă gândesc mai mult, cu atât sunt mai indecisă. Și mie-mi plac enorm lanurile astea cu rapiță, floarea-soarelui, lavandă… orice. Nu le ratez. Uite că n-am ajuns prin zonă, sper să nu mai aștept mult.

    • Cristina

      Gabi îți mulțumește pentru aprecieri! 🙂 Noi avem Go Pro-ul de vreo câțiva ani, inițial mi s-a părut scump, dar într-un final ne-am dat seama că merită fiecare bănuț. Recomand 🙂

  • Oana M

    Sunt de pe langa Bucovina cu ale sale Gura Humorului si Campulung Moldovenesc si sunt mandra de locurile acestea. Natura este minunata, mancarea buna, linistea liniste si aerul proaspat. Cam in fiecare vacanta cand ne intoarcem acasa, tragem cate o fuga prin zona. Manastirile toate le-am vizitat. Cetatea din Suceava la fel. Prin muntii din zona am umblat haihui de multe ori. Iar cazarea la cabanutele sau pensiunile din zona a fost de fiecare data o experienta. Iar cu mocanita am fost si noi vara spre toamna. Frumoasa zona din Romania!

    • Cristina

      Mă bucur să aud asta. Prietenul meu îți mulțumește pentru aprecieri, el e vinovatul de serviciu pentru pozele minunate de acest blog 🙂

  • M.C.Simon

    Niciodata nu am fost la Gura Humorului dar… din ce povestesti si din imaginile pe care le imparti cu noi… pare sa fie chiar o gura de rai. Sper sa ajung si eu cat de curand! Multumesc pentru articol, Cristina!

    • Cristina

      Să știi că și eu am evitat zona, deși am trecut de foarte multe ori pe acolo în drum spre nordul/vestul țării. Anul trecut am fost pentru prima dată și am fost uimită de frumusețea zonei. Păcat că nu se investește deloc, e o sărăcie care doare până la os.

  • Doris

    O experiență superbăă ! adevărul e că cel mai frumos e atunci când nu ai nimic pregătit cu nu știu câte luni înainte, e totul instantaneu. pozele sunt superbe, mai multă atenție la card 🙂

    • Cristina

      Mulțumesc și eu pentru că ești aici! Te mai aștept! ❤
      Mă găsești și pe facebook & instagram (mă rog, nu prea mă pricep, dar măcar încerc 😂).

Ce părere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: