Recomandări restaurante

Cea mai gustoasă mâncare din Stone Town, Zanzibar

mai 20, 2019 / 29 Comments

Anul trecut îmi pusesem pe lista de haihuială un loc desprins din paradis, cu plaje albe și apă turcoaz nesfârșită. Nu mă hotărâsem asupra unui loc, însă îmi imaginam relaxarea, statul la plajă, pozele exotice, apa cristalină, adierea vântului, mâncarea gustoasă. În definitiv, îmi creasem în minte fericirea. Neștiind unde să merg, am tot făcut valuri pe internet în căutarea ofertelor, fără să reușesc însă să iau o decizie. Vorba aia, toate locurile exotice sunt superbe. Altfel n-ar mai fi exotice, nu-i așa?

Într-o seară de iunie, un articol al aventureștilor m-a trimis pe www.momondo.ro pentru o ofertă de nerefuzat, o promoție a celor de la Oman Air către Zanzibar. Câteva ore mai târziu, aveam în față un bilet de avion spre paradis. Ca un călător adevărat ce sunt, am citit tot ce am prins în mână despre noua mea destinație: bloguri, articole din presa online, cărți. Am umplut câteva pagini dintr-o agendă cu ponturi, obiective turistice, detalii culinare. Ce să mai? Până în septembrie, mintea mea s-a transformat într-un cocktail de informații și senzații cu banane roșii, plaje albe, țestoase imense, ocean turcoaz, sucuri naturale, plimbări, orez cu fructe de mare, bucurii și multe-multe temeri. Cum o fi? Ce o să mănânc? Dacă o să mă îmbolnăvesc? Cum sunt oamenii? E Africaaaaa! Omg, mă duc în Africaaaa!

Cele mai multe temeri pe care le-am cules de pe net și pe care am avut grijă să le pun în bagajul din suflet au fost despre ce să mănânc, cum să mănânc, de unde să mănânc odată ajunsă în paradis. Previzibil, am plecat și am ajuns în Zanzibar cu teama de mâncare crudă și apă neîmbuteliată și mi-am zis că o să încerc să evit fructele, legumele crude, mâncarea de pe stradă și restaurantele care nu îmi inspiră încredere. Well, well, well, iată încă un sfat nerespectat tăiat de pe listă! Nu știu cât de nesăbuită am fost pentru că nu am ținut cont de siguranța mea, însă știu sigur că n-aș mai fi eu dacă mi-aș pierde curiozitatea și dorința de a culege povești și experiențe de pe drum.

În general, oriunde merg, încerc să aplic cu rigurozitate principiul „Cristina, nu se știe niciodată când vei mai ajunge aici, profită de tot.” Chiar râdeam odată pe subiectul ăsta pentru că fiind o mare iubitoare de Italia, cu greu mă abțin să nu mănânc doar pizza și paste în orice călătorie! Am respectat acest principiu și în Zanzibar și n-am refuzat nicio bunătate: pește baracuda, orez, sos masala, banane gătite, smoothie-uri, cartofi, salate, sosuri, fructe, legume, tot-tot.  Iar experiența culinară zanzibareză mi-a depășit toate așteptările.

Am stat în Zanzibar o săptămână și deși am strâns experiențe cât pentru toată viața, atunci când mă gândesc la cea mai gustoasă mâncare din Zanzibar, îmi vine în minte un singur loc: restaurantul Lukmaan din Stone Town, capitala micii insule din oceanul Indian. Se întâmpla la sfârșitul celei de-a doua zi din experiența zanzibareză, care s-a dovedit a fi una plină de povețe. Colindasem toată ziua, văzusem țestoasele gigant de la Prison Island, plantația de condimente, apa magică de la Nakupenda Island, luasem prânzul pe insulă (multe fructe de mare, orez și cartofi prăjiți), descoperisem apusul de pe teresa Hotel Africa și toate cele trei tipuri de uși care se găsesc în Stone Town, iar pe la ora 19 ni se făcuse o foame de lup (apropo, de unde vine expresia asta?).

Ghidul nostru, un tip originar din Zanzibar, care avea în jur de 20 și un pic de ani și vorbea 5 limbi străine, ne-a propus să încercăm un restaurant local despre care aveam să aflăm mai târziu că este celebru printre turiști.

Ei bine, Lukmaan ne-a așteptat cu lumină difuză, scaune și mese vechi, din lemn, chiuveta pe dreapta, smoothie-urile și orezul, sosurile, bananele și cartofii în tăvi pe stânga, iar în capătul încăperii niște plite rumeneau în băi de ulei peștii, calamarii, creveții king, caracatițele tolănite și frigăruiele de pui. Am început din stânga cu orezul cu sos masala și smoothie-ul de mango și fructul pasiunii (nu există suficiente cuvinte care să descrie acea aromă demențială, combinație de dulce și înțepător, într-un amestesc verde-portocaliu) și am continuat cu fructele de mare, pe care le-am îndesat lacomi, cu gândul, în farfuriile mânuite cu rapiditate de bucătari. Am lăsat tava cu mâncare de 11 dolari (porții generoase pentru două persoane) pe una dintre mese și am trecut și pe la mica chiuvetă pentru a alunga rămășițele zilei de pe mâini.

20170926_153106-01.jpeg20170925_145319-0120170926_153101-0120170926_154155-0120170926_153142-01

20170925_145326-01
Nu sunt cele mai reușite poze, dar gustul a fost fantastic. 

La masă, am share-uit mâncarea unul de la celălalt, am gustat orezul cu lapte de cocos și bananele gătite ale ghidului nostru și l-am uimit complet atunci când i-am spus că noi nu avem banane roșii, iar pe cele galbene le mâncăm de obicei crude sau în compoziția unor deserturi. Și reacția a fost: Wow! You don’t cook them? At all? “Mâncărica” de banane cu lapte de cocos este micul lor dejun preferat, iar bananele prăjite sunt un fel de mâncare obișnuit. Dincolo de savoarea mâncării pentru care nu cunosc suficiente cuvinte de laudă, faptul că am mâncat în același loc cu localnicii, la un preț extrem de mic, într-un restaurant cu mâncarea la vedere, un pic de tip cantină, un pic tradițional, un pic mai bine aranjat decât majoritatea locurilor întâlnite pe insulă, alături de ghidul nostru local a însemnat mai mult decât orice masă scumpă la care am avut privilegiul să mă aflu vreodată. A fost un moment cu mâncare gustoasă (ați încercat vreodată sosul masala? dar smoothie-ul de mango cu fructul pasiunii? și v-ați lins vreodată degetele după ce ați mâncat o caracatiță la grătar absolut delicioasă? dar orezul? vi s-a părut vreodată inimaginabil de gustos? ) și companie de calitate, de altfel combinația perfectă pentru o masă reușită.

În lumina difuză de la Lukmaan, am adus la masă nu doar mâncare zanzibareză delicioasă, ci și povești despre ce înseamnă să te naști în Zanzibar și să nu ai ocazia să pleci vreodată de pe insulă, despre privirile temătoare ale turiștilor, despre cum sărăcia e un stigmat și automat o etichetă care te lovește direct în moalele sufletului.

„In Zanzibar, we all live in peace. Look, here you have a church and there you have a mosque and everybody is living in peace. This is what I like most about Zanzibar. The sad thing is that some tourists believe we are thieves just because we are poor and this is something I can’t understand. It happened once when I worked at a hotel to take the baggage of a German tourist in order to help him and his family, and he looked at me terrified and refused my help. I was 100 % sure that he taught that I wanted to steal his baggage and I couldn’t ask myself why? We are poor, not thieves. It’s sad, it really saddens me this perception, that fact that we judge before getting to know the ones around us.”

Am încheiat masa cu “At the end of the day we are all humans, despite the religion, skin colour, sexual orientation or social condition. And it’s stupid to hate someone because of his religion or sexual orientation or skin colour. Let me tell you this: discrimination is the highest form of stupidity. We are all humans, breathing the same air, having the same dreams, craving for the same things: being loved, trusted and respected. And words are harmful to everyone, despite his religion, skin colour, sexual orientation, or social condition. We need to live in peace, to respect and to cherish each other. Life is really short, don’t waste it!

Remember that:  nobody was ever born hating another person. Hate is learned, but so is love.”

Dragilor, mergeți și descoperiți lumea fără teamă și preconcepții și bucurați-vă de toate darurile sale! Sunt infinite, trebuie doar să aveți inima larg deschisă! 🙂

Spor la haihuială,

Cristina

 

Numele meu este Cristina şi sunt dependentă de călătorii. Sunt veselă, vorbesc mult-mult şi îmi plac oamenii buni. Ăia cu adevărat buni.

You May Also Like

Sfaturi utile pentru o vacanță reușită în Tenerife

ianuarie 5, 2018

Recomandare cazare în Tenerife, Insulele Canare

martie 11, 2018

Moft sau necesitate?| Tot ce trebuie să știi despre asigurarea de călătorie

iunie 3, 2019

29 Comments

  • Camelia Padurariu

    noiembrie 21, 2017 at 5:56 pm Răspunde

    Cea mai neasteptata experienta culinara a fost cand am vizitat Sicilia.In frumoasa Taormina am ajuns spre seara la Castelmola unde dupa ce am admirat superba priveliste am inceput sa cautam un loc unde sa ne potolim foamea. Am gasit un restaurant micut nu foarte aglomerat unde o bunicuta gatea mancaturi specific siciliene facute in casa.Am avut de asteptat putin deoarce grupul era cam mare si toti eram flamanzi dar s-a meritat asteptarea pentru cea mai buna lasagnea home made.Am inceput cu un platou de branzeturi locale servite cu rosii uscate conservate in ulei de masline apoi am avut cele mai delicioase paste si chiftelute cu sos marinara facut in casa iar la final gazda noastra ne-a servit cu un vin de migdale dulce amarui (vino di mandorla) care a completat perfect sfarsitul ospatului nostru.Gazda noastra foarte prietenoasa ne-a ajutat sa plecam de acolo cu doua sticle cu vino di mandrola de care ne-am bucurat si la revenirea in tara in amintirea zilelelor frumoase petrecute in Giardini-Naxos.

  • lucicab

    noiembrie 21, 2017 at 11:08 pm Răspunde

    Cea mai „inedită” experiență culinară am avut-o de Revelion 2016 undeva între Constanța și București. În acel an nu plănuisem în niciun fel cum voi întâlni 2016, așa că propunerea de la ora 15.00 pe 31.12 a prietenei mele de a face un roadtrip mi s-a părut perfectă. Ne-am pornit 2 băieți și 2 fete din București spre Predeal, iar la Predeal am hotărât că vrem și la mare. Am ajuns la Constanța mult după miezul nopții, înfometați și acolo niciun restaurant cu vreun loc liber (logic 🙂 ). Așa că după o plimbare, ne-am pornit resemnați către București. Daaar, pe drum înapoi am dat peste o benzinărie care mai avea sandwich-uri la frigider! Acel sandwich mâncat la 4 dimineața a fost cel mai delicios din toate care le-am mâncat până atunci 😆

  • Roxana

    noiembrie 22, 2017 at 11:22 am Răspunde

    Cea mai inedită experiență culinară mi-a fost dat s-o trăiesc în Grecia (Ioannina, mai exact). Acolo au ei o insuliță al cărei specific sunt.. piciorușele de broaște. Eram cu câțiva prieteni vara trecută și. curioși să ne încântăm papilele gustative,am comandat mult prea contestatele delicatese. Unii din noi și-au luat cu ceva sos. iar alții pane. Ambele au fost o experiență gastronomică.. de povestit nepoților. Îmi pare rău că nu pot atașa poze aici, dar pe cuvânt de cercetaș, m-aș mai întoarce o dată acolo!
    Te îmbrățișez cu drag!
    Roxu

  • OLARIU CLAUDIA

    noiembrie 22, 2017 at 11:17 pm Răspunde

    Iubesc calatoriile si citind experienta ta culinara pur si simplu m-ai facut sa ma intorc in timp…prin anul 2012 si sa simt gustul Sandwich-ului cu peste (balık-ekmek) din Istanbul.
    In luna de miere in 2010 am planificat o saptamana in Turcia, mai precis Antalya , peste 2 ani am avut ocazia sa profit la maxim de un voucher castigat si sa ne rasfatam din nou cu o saptamana in Turcia, de data asta KUSADASI si un bonus , o zi si o noapte in Istanbul
    Norocul nostru ca de data aceasta am mers cu autocarul si am avut timp berechet sa discutam cu cei din autocar despre ce locuri a mai vizitat fiecare, despre experiente culinare si multe altele.
    Avantajul a fost ca ei au mai fost cu un an inainte in Istanbul si cunosteau locuri unde puteai manca bine.
    Dupa o zi de umblat prin Istanbul, prin Marele Bazar ni se facu foame , mie si sotului .
    O recomandare a celor din grup a fost sa ne indreptam spre Moscheea Albastra si acolo puteam manca un sandwish cu peste.
    Nu stiu daca foamea ,briza , soarele , senzatia aia de vacanta au contribuit toate la efectul uau cand am luat prima imbucatura.. Salivez si acum numai cand imi amintesc.
    Pozele vorbesc de la sine !La ce falci pline cu mancare aveam amandoi:)
    Reteta lor e simpla , dar are un rezultat de neuitat :paine proaspata, peste proaspat facut la gratar , cateva felii de rosii si cu ceapa.

    A fost un deliciu la vremea ceea, cu drag as repeta experienta cand voi mai avea ocazia sa ajung din nou in Istanbul.Poate cu un nou voucher 🙂

  • Alex Ioan

    noiembrie 23, 2017 at 3:21 pm Răspunde

    Cand Pamantul este, momentan, singura planeta pe care o avem trebuie macar 1 data in viata sa-i descoperim secretele. Zanzibar este unul dintre cele mai minunate locuri pe care le poti vizita in Africa dar ai incredere ca exista locuri de vis si in Asia, Australia, Canada, SUA, Europa trebuie doar sa le descoperi. Traim o viata scurta pe pamantul asta si merita din plin savurat fiecare moment.

    Dupa ce am vizitat Thailanda si Singapore anul trecut, mi-am deschis un apetit pentru a descoperi si alte locuri deosebite din lume. Am impartasit aceasta experienta mea si cu altii si sper ca si ei sa ajunga in acel loc.

    https://alexandruguzi.ro/thailanda-singapore-concediu-relaxare-pareri/

    Mergi in Thailanda si Japonia daca vrei sa descoperi respectul fata de celalalt si fata de natura in general. Eu nu o sa uit vreodata aceasta experienta si in viitor sper nu foarte indepartat o sa ma intorc sa o vizitez.

    Am auzit multe lucruri frumoase despre Zanzibar si sincer imi doresc sa-l descopar in toata splendoarea lui si acest voucher m-ar ajuta sa-mi ating visul. Asa cum multi istorici spun ca Africa este locul de unde noi toti ne tragem asa si noi trebuie sa nu uitam de unde am venit!

  • Florea Ramona

    noiembrie 23, 2017 at 5:24 pm Răspunde

    Cea mai tare experienta culinara am avut-o vara asta cand am fost la Costinesti, iar gazda ne-a recomamdat sa mergem la Cherhanaua Golful Pescarilor. Am mancat acolo peste despre care nici nu auzisem, iar retele erau dementiale.

  • Katy Iacob

    noiembrie 23, 2017 at 5:37 pm Răspunde

    Am calatorit in cateva locuri, nu multe, nu scumpe, ca dupa buget (in jur de 3 pe an in afara tarii), dar cand ma gandesc la cea mai inedita experienta culinara, nu pot sa nu imi amintesc instant de savoarea bunatatilor pe care le-am degustat in Polonia, mai exact in Cracovia, la restaurantul „U Babci Maliny”.

    Obisnuim atunci cand mergem intr-un loc nou, sa intrebam oameni de-ai locului ce ne recomanda sa mancam, in general specific lor, pentru ca pizza, paste si shawoarma, gasesti acum mai peste tot.
    In Cracovia, fata de la receptia hotelului, ne-a oferit o lista cu tips&tricks referitoare la activitati, pub-uri si restaurante pe care merita sa le bifam. Tot ea a fost cea care ne-a indrumat catre U Babci Maliny spunandu-ne ca acolo regaseste mancarea pe care obisnuia sa o gateasca bunica ei. Asa ni s-a aprins beculetul, cine oare nu vrea sa guste din bunatatile preparate de bunici, fiinte atat de dragi noua.
    Era seara, 27 Septembrie, nu prea mancasem in zua respectiva deoarece cand plecam sa vizitam locuri, uitam sa facem pauze, si la drept vorbind, nu vreau sa pierd timpul scurt si pretios la terase si cafenele cand minunatii te asteapta la fiecare colt. Eram in centrul vechi al Cracoviei, asa ne indicase fata, asa ne arata si harta, doar ca ne invarteam in cerc, mergeam dupa GPS dar GPS-ul, nu prea tinea cu noi. O fi fost de vina oboseala si frigul cand am vrut sa renuntam dupa 1 ora de cautari, pana cand, am zarit in fata noastra, intr-un loc ce se voia a fi o Biblioteca, o insitututie publica, un panou care semnaliza restaurantul. Pe unde credeti ca era intrarea in restaurant, sau cel putin una din ele? Prin holul acelei institutii.
    Eram ajunsi la limita, nu era mult pana la inchidere, aparent inchid destul de devreme, in fata noastra la intrare ne-a zambit o doamna de origine poloneza, imbracata traditional, dar care nu vorbea engleza (cred ca zilnic vede fete ca ale noastre : speriate si infometate) si ne-a ghidat catre intrarea in restaurant.
    Interiorul traditional, mese lungi de lemn, foarte asemanator cu localurie romanesti, cu o soba pictata, un fier de calcat cu aburi pus pentru decor, si bineinteles, o statuie cu o bunicuta ce tinea un sucitor in mana. Cred ca era o afacere de familie deoarece mai peste tot pe pereti erau poze cu o persoana alaturi de fotbalisti ( banuiesc celebri, nu ma pricep la fotbal :)).
    Erau asezati cativa oameni la mese, mirosea divin si o coada foarteee mare in fata noastra. Atunci am realizat ca trebuie sa stam la acea coada sa comandam, era un restaurant cu auto-servire ( dadeai comanda, iti luai singur comanda pe baza de bon de ordine, strangeai dupa tine inainte sa pleci si in plus, daca voiai sa folosesti toaleta, trebuia sa dai cativa zloti doamnei de la intrare :).
    Desi personalul localului era evident foarte putin, fluxul de turisti era impresionant, iar mancarea, si acum imi ploua in gura cand imi amintesc.
    Acolo am gustat cea mai buna supa din viata mea. Era un soi de supa alba si continea carnati si cartofi, cel putin asa cred, dupa cum arata nu prea ii dadeai credit, dar cand am gustat din ea am inlemnit.
    Ne-am mai luat si 2 feluri principale : unul era un soi de orez facut cu lapte si amestecat cu carne de pui si niste fructe ( dar nu am identificat daca era mango sau nu) , iar celalalt era carne de porc sau vita cu cartofi copti si un sos dulce pe farfurie (pacat ca nu pot atasa si pozele). Am avut si salate incluse si 2 beri ( berea poloneza de asemenea foarte buna).

    A doua zi, dis de dimineata, din nou am avut parte de una dintre cele mai tari experiente pentru micul dejun. Ne-am indreptat catre o locatie din centru numita Charlotte, si aceasta recomandata de draguta receptionista.
    Localul era plin, dar cand am vazut vitrina, am inteles instant de ce. Din start mi-a placut pentru ca oamenii nu erau jenati sa stea unul langa celalalt, cum vezi adesea in Romania, fie ca erau cu ziarul in mana ori cu castile in urechi, se asezau oriunde gaseau un loc liber. Am comandat un mic dejun Charlotte si un altul asemanator la continut, Nu eram convinsi ca stim ce vom primi, dar oamenii din jur pareau incantati. Si uite asa ne-am trezit pe masa, fiecare cu cate un cosulet cu divere tipuri de paine ( paine cu seminte, cu stafide, toata facuta la ei) si croissante, totul cald, Pe langa unt, cafea si ciocolata calda, surpriza de final a fost un borcan mare de ciocolata , facuta de ei, pe care ni l-au lasat pe masa, sa mancam cat poftim.

    Spre seara am vrut sa ne intoarcem la U Babci Maliny, dar era inchis, asa ca am poposit la un altul, avea recomandare Trip Advsor pe el si am intrat. A fost alta alegere excelenta, dar marturisesc, nu am mai gasit acea supa delicioasa de la U Babci Maliny

    Vreti sa stiti cat a costat tot acest rasfat culinar? Pentru cina am platit in jur de 100 ron pentru ambele persoane iar pentru mic dejun in jur de 40 ron. Mi se pare rezonabil, iar daca ma gandesc la Polonia, nu imi pot aminti decat mancarea delicioasa, oamenii calzi si primitori si trasurele superbe ce colinda pe stradutele Cracoviei:)

  • Mihai Diana

    noiembrie 24, 2017 at 7:14 pm Răspunde

    Una dintre cele mai frumoase experiente culinare am trait-o in Italia, Roma. In prima zi cand am ajuns am luat la pas stradutele Romei. Ademeniti pe fiecare straduta de tot felul de terase, am hotarat sa ne oprim sa mancam. Fiind iubitoare de paste, acestea au fost cele pe care le am incercat: spaghete carbonara. Am fost surprinsa de simplitatea lor, dar in acelasi timp de gustul intens. Ce m-a cucerit foarte tare a fost pizza din localurile mici, pizzeriile de familie, unde se serveste pizza la felie. Tot felul de combinatii aromate. Fiind ai ziua mea, am decis sa ma aniversez cu un tiramisu delicios „la borcan”. Abia astept urmatoarea experienta culinara.

  • Isabela Stoian

    noiembrie 25, 2017 at 2:38 pm Răspunde

    Cea mai frumoasa experienta culinara am avut-o in Helsinki, Finlanda. Trebuie sa mentionez ca acestia au un stil de viata foarte sanatos. In fiecare supermarket am gasit autoserviri, unde puteai sa iti creezi tu o salata personalizata, se gasea foarte mult peste proaspat de inalta calitate, foarte multe fructe, legume. De asemenea, acestia nu promovau fumatul, nici un pachet de tigari nu era expus, in schimbul pachetelor de tigari expuse se gaseau expuse nicorette. Cea mai buna mancare pe care am gustat o, a fost un somon tezgahlari in Market Square., extrem de gustos, proaspat si dulce, de asemenea si branza Leipäjuusto, Acest preparat este o brânză făcută din primul lapte dat de vacă imediat după ce a fătat, însă poate fi folosit și laptele de ren sau capră pentru a face brânza. Laptele este închegat sub forma unui disc gros și odată ce brânza este formată, este coaptă sau pusă pe grătar pentru a-și primi petele maronii. Este servit alături de gem din mure galbenă, ca un aperitiv care să acompanieze cafeaua. De asemenea, am gustat si Korvapuusti un preparat de patiserie , un melc cu zahăr brun și scorțișoară . Acestea sunt ornate cu zahăr granulat și unse cu ou înainte de a fi date la cuptor, rezultând într-o crustă roșiatică, care te îmbie să mănânci cât mai multe. Am ramas placut surprinsa de faptul ca se gasesc foarte multe produse cu foarte putin zahar. Stilul lor de viata este unul extrem de sanatos ceea ce reflecta nivelul lor de trai ridicat.

  • Alexandra Alexandru

    noiembrie 26, 2017 at 12:51 am Răspunde

    Nu am calatorit foarte mult pana acum, insa dintre Spania, Italia, Anglia, Germania, Rep Dominicana si Grecia, cea mai frumoasa experiență culinara am avut-o in Grecia. Noi (eu si sotul meu) eram pentru prima oara in aceasta vara in Insula Lefkada. Sora mea si cea mai buna prietena fusesera cu 2 ani inainte si ne-au povestit ce bine au mancat la o taverna pe malul apei. Cand nu prea cunosti lucrurile, eu zic ca e ok sa iti recomande cineva ceva bun. Atat ne-a trebuit ca seara eram la Taverna Pinguinilor. Asa se numea. Am intalnit acolo cei mai calzi si deschisi oameni, o familie care a înființat taverna si chiar ei lucrau acolo. Mama in bucatarie, cei doi copii ca ospatari,tatal se ocupa cu aprovizioarea si cu rezervarile. In toate cele 5 nopti am mancat la ei si pe langa ce comandam noi, aperitive si feluri principale ( pentru ca ne doream sa incercam de toate ) ne asteptau cu masa plina de alte feluri specifice, din partea casei, deserturi, bauturi. Cand terminam,abia ne puteam ridica de pe scaune. Nu are rost sa mai spun ca mancarea a fost exceptionala, nu am indraznit sa mancam in alta parte, de la aperitive, branza Halloumi si Saganaki, rulouri de legume pana la preparate din peste, fructe de mare totul a fost delicios, dovada fiind si kilogramele adunate in 6 zile 😁. Cand am plecat, in ultima seara, ne-au dat cate o punguta cu suveniruri, sapun cu ulei de masline, vin produs de ei, miere… Am ramas extrem de impresionati de caldura lor ca m-as intoarce oricand doar sa ii salut si sa mananc o portie de Saganaki!!

  • Stefanita Madalin Alexandru

    noiembrie 26, 2017 at 12:18 pm Răspunde

    Eu sunt o persoana mai dificila in ceea ce priveste partea culinara, imi plac mult mancarurile traditionale, nu sunt un fan al incercarii de lucruri noi si peste toate adaug si cateva probleme medicale cu stomacul. In vara aceasta am fost intr-o vacanta de 5 zile in Barcelona, 3 cupluri. Noi mancam oriunde, fara pretentii sau fara sa citim reviewuri. Dar prietenii care ne-au insotit avusesera o experienta neplacuta intr-o alta vacanta si au considerat ca e mai bine sa citim pe TripAdvisor inainte sa ne asezam sa mancam. Zis si facut. Ne asezam numai la localuri care aveau recenzii bune, a nu se intelege localuri fitoase. Nu, doar cu comentarii placute, din care sa reiasa ca mancarea va fi gustoasa :). Asa am ajuns in Barcelona la un restaurant cu specific portughez. Drept sa spun, eu abia asteptam sa mananc niste cartofi prajiti si o bucata de carnee, dar surpriza, nu aveau nimic de genul. Mult peste si specialitati de ale lor despre care habar nu aveam. Asa am sfarsit prin a mi comanda niste ciupercute umplute cu branza ( dar ce deliciu de branzaaaaa ) si apoi peste cu o garnitura de orez, pentru ca astea imi erau mai cunoscute. Însă au fost gătite extraordinar, fin condimentate, pestele proaspat, branza din ciupercute as fi luat-o acasa. In plud,ne-au rasfatat cei de acolo cu niste aperitive, maslinute si cubulete de cascaval stropite cu ulei pur de masline si busuioc. Imi ploua in gura si cu mana pe inima spun ca a fost o cina excelenta pe care nu o voi uita curand.

  • Alexandra Michaela Vasile

    noiembrie 27, 2017 at 11:35 am Răspunde

    Cand spui Mexic te gandesti la un pamant plin de istorie, unde poti descoperi o lume speciala! Printre piramide, plaje, paduri de palmieri si mult chili ai senzatia ca ai pasit intr-un paradis. Mexicul este un taram cu o cultura veche de peste 3000 de ani, iar gastronomia este un aspect important in viata mexicanilor.
    Daca ai ocazia sa ajungi in Cancun (eu am fost acolo in luna de miere) iti recomand cu caldura sa vizitem Tulum si Coba, importante vestigii ale mayasilor; iar in minunata excursie vei avea parte si de un pranz tipic, cu o mancare mai mult decat fabuloasa.
    Spun asta, pentru ca nicaieri nu am gustat un tacos mai gustos, iar sosurile lor (salsa) sunt dementiale. Mancarea din restaurant nu se compara cu cea dintr-un bufet tipic, unde cei batrani inca mai vorbesc in dialect maya iar mancarea este gatita ca acum 1000 de ani. Atat porcul, cat si puiul (care se prepara in frunza de bambus) sunt gatiti timp de o noapte intr-un cuptor construit special.
    Pot spune ca a fost cel mai delicios pranz pe care l-am savurat, ma voi intoarce acolo negresit pentru a incerca si alte specialitati mexicane!

  • Raluca-Laura Neacsu

    noiembrie 27, 2017 at 1:12 pm Răspunde

    Cea mai faina experienta culinara a fost in Larnaka, Cipru, anul acesta. Impreuna cu inca 3 prieteni am ales sa mancam „meze” de carne pentru 2 persoane… ne-am ales cu o masa plina cu 30 de farfurii si castronele cu sosuri, garnituri, carnuri, 3 feluri de paine… Am mancat pana ne-am saturat toti si inca a ramas mancare. O super experienta, gustoasa si memorabila.

  • Gadei Cornel

    noiembrie 27, 2017 at 4:32 pm Răspunde

    Cele mai tari experiente culinare le-am avut la restaurantul Golf din 2 mai.Sotia mea care nu mananca peste de fel, de fiecare data cand ajungem in concediu la 2 mai, este nerabdatoare sa ajungem seara pe terasa restaurantului la un biban de mare facut la gratar.

  • Popescu Daniela

    noiembrie 27, 2017 at 8:17 pm Răspunde

    Greu…..foarte greu. Pentru un cuplu care adora sa calatoreasca ,mandrii posesori ai unei gastrite si colesterol ridicat 😁😂orgia culinara este sfanta !Doar vorba aia : esti in concediu si cine stie cand mai ajungi pe acolo. Fiecare tara, insula sau continent este diferita si atragatoare in felul ei. 2 ani la rand ne-am petrecut vara in Parga, zona Epir, Grecia. Cunosteam zona bine fiind in anii anteriori in Lefkada si Corfu, Paxos. Adoram fructele de mare si mielul, sfaraind atragator pe gratarul incins sau in cuptor cu maria sa oregano si uleiul de masline traditional. In Parga se afla un vis de plaja , Valtos. 3 km de nisip fin, pietris, apa cristalina , taverne cu piscine, munte in spate , munte in laterale, cu Parga cocotata sus si al ei castel venetian, ce sa mai zic, o plaja cu de toate.
    Taverna Tango beach club cu vedere panoramica asupra plajei ne-a intrat in suflet. Platoul mix seafood …..wow!Un platou circular din lemn, diametrul de 50 cm, plin cu creveti, caracatita la gratar ,scoici, central un bol cu scoici saganaki,peste si alte fructe de mare prajite si salata. Nu mai vorbesc de geamanul lui cel cu mix meat😁 si freshurile de fructe.
    Daca treceti prin Parga cautati si patiseria Achilleas Bakery din port. Glicemia sotului si gastrita mea a luat razna la baclavalele si prajiturile infernal de delicioase. Un rai pentru iubitorii de dulce.
    Taverna Stefanos, sus pe munte langa cetatea venetiana, cu vedere panoramica asupra plajei Valtos iarasi ne-a fascinat. Peste si fructe de mare proaspete, aduse dimineata de pescarii tavernei cu barca din dotare. Cina si apusul panoramic asupra plajei Valtos este de nedescris.
    As mai adauga Barcelona, piata Boqueria . Am servit cea mai delicioasa langusta dar si usturatoare la buzunar, vreo 120 euro. Sa lesin! Vie, pescuita din bazin in fata ta, preparata la abur si gratar, cu sos de avocado, usturoi si busuioc. Dublu lesin !

  • Moraru Sabrina

    noiembrie 27, 2017 at 9:39 pm Răspunde

    O sa incep in a va povesti cele mai tari experiente culinara care m-au marcat. Copil fiind, am mancat pentru prima data „hârzoabă”, este mâncare traditionala specific zonei mele. Ce este harzoaba? Pastrav pus la afumat, in cetina de brad. Gustul este incredibil de delicios. Mai am o experineta culinara care a reusit sa imi marcheze copilaria. Tot specific zonei mele este „ciorba de pastai cu lapte”. Stiu ca suna ciudat si pentru multi poate pare o combinatie ciudata dar are un gust atat de bun si racoritor, mai ales daca o mananci vara cu mamaliga si o bucatica de ceapa. Sunt studenta in anul 2 la Geografia turismului. In anul 1 am avut ocazia sa imi promovez comuna la un targ de turism organizat de facultatea mea . Am reusit sa promovez aceste manacaruri, starnind curiozitatile celorlalti. Sunt atat de mandra ca sunt romanca. Ma simt o norocoasa ca am putut sa am experiente culinare de mica cu mancaruri traditionale specifice zonei.

  • Ioana

    noiembrie 27, 2017 at 11:49 pm Răspunde

    #experienteculinare Una dintre cele mai tari experiențe culinare am avut-o în Praga. Acolo am avut ocazia sa facem un tur gastronomic : am încercat diverse combinații de gulaș și “dumplings” (pe care am reușit sa le recreez și acasă ), coaste cu diverse sosuri și garnituri, burgeri imenși și rata pe varza, dar cel mai apreciat a fost ciolanul cu hrean. Fiecare fel de mâncare a fost asezonat cu bere, de la bere la metru cu diverse arome la bere neagra ( cu toate ca eu nu sunt fan bere, berea neagra m-a cucerit)

  • Lavinia

    noiembrie 29, 2017 at 8:26 am Răspunde

    ca tot sunt acum in vacanta – prin Phuket, Thailanda – am descoperit ceva neasteptat de delicios: Mango Sticky Rice. E combinatia perfecta si satioasa intre orez alb, lapte de nuca de cocos si feliute de mango – intalnit doar aici, in Asia. Neaparat de incercat daca ajungeti prin zona.

  • Viorica Maican

    noiembrie 29, 2017 at 8:56 am Răspunde

    Cea mai frumoasa experienta culinara am avut-o in Grecia, in Corfu, la o taverna pe malul marii. Acolo am incercat pentru prima data caracatita marinara si o placinta de miel (kleftiko) care m-au fascinat. A fost singura carne de miel pe care am savurat-o cu adevarat. Si sa nu vorbesc despre dimensiunile farfuriilor. Din placinta, cred ca putea sa manance intreaga familie 🙂

  • Patricia Brezeanu

    noiembrie 29, 2017 at 3:56 pm Răspunde

    Cea mai frumoasa și inedită experiența culinara am trăit-o in Tallin, minunata capitala a Estoniei. S-a întâmplat in octombrie, intr-o zi ploioasa și destul de rece, și a venit la tanc pentru a transforma aceasta vizita intr-o vedere frumoasa întipărita in inima pentru totdeauna. Plecasem de foarte dimineata din Helsinki și aveam cam 12 ore de petrecut in cetatea turnurilor. Pentru prânz, după o ședința riguroasa de research făcută încă din țara, plănuiam sa mergem la un restaurant destul de fancy sa încercam specialități nordice de urs. Drumul nostru trecea inevitabil, pentru a nu știu câta oară, pe langa Tallin Town Hall, o clădire foarte veche, cu un spirit medieval pe care rar îl întâlnești atât de bine conservat. Pentru ca mirosea absolut fantastic am cautat cu privirea originea tuturor poftelor și ochii ne-au cazut pe o mică intrare intr-un han intunecos. Intrarea a fost ca o călătorie in timp. Era muzica medievala, lumina doar de la lumânări, mese și scaune brute,din lemn și 2 hangite perfect desprinse din Evul Mediu. “Rules of the house” erau scrise pe o tăbliță și absolut obligatorii. Pentru ca a aflat ca era ziua jumătății mele mai bune, hangita a spus ca trebuie sa cinstim un pahar de schnaps cu ierburi. Extrem de prietenoasa și impunătoare in același timp,ne-a spus ca e un local “for mere peasants”, ca au doar placinte, elk soup și ox ribs, ca sunt castraveti murati din partea casei pentru toată lumea,dar trebuie sa ii pescuiești singur din butoi, ca e absolut musai sa strângi după tine, ca nu au tacâmuri, “that’s a habit of the lords”, dar mai ales ca “a money for the lady of the house” este o regula stricta. Ne-am băut fascinați supa, ne-am murdărit pana la coate de la coaste și am mâncat cele mai senzaționale murături din câte s-au făcut vreodată. Am urmărit cu surprindere cum s-a aglomerat pana la refuz, cum s-a țipat respectuos la cei care făceau poze cu bliț și cum prețurile nu erau in euro sau cine știe ce monede ale globalizării, ci in “moneys”, cum le stătea cel mai bine. A fost un interval nordic-medieval pe care sunt convinsa ca nu-l vom uita nici când ne va fi dificil sa ne amintim cum ne cheama și care reduce usor la tăcere orice încercare de fine dining. Until next time, privim cu chef de haihuiala printre amintiri.

  • pozecarevorbesc

    noiembrie 29, 2017 at 8:28 pm Răspunde

    Maine 30 noiembrie, implinesc 2 ani de cand nu am mancat carne. De 3-4 ori pe an, ma mai fura cate o pofta, avanad in vedere ca ii gatesc destul de des sotului meu, om mare cu drept de veto, care a ales sa o consume. Imi trece rapid, insa, cand imi aduc aminte cate problemute de sanatate mi-am rezolvat.
    Vara aceasta, cand am fost pentru prima data in Bulgaria, am mancat, tot pentru prima data, melci de mare cu legume sotate. A fost o experienta culinara nemaipomenita. O explozie de placere, data de gustul inasociabil, mai bun si decat carnea. Cu siguranta si frumosul si impunatorul Balcik a contribuit la asta, avand in vedere peisajul marin cu vapoare in larg si cu tarmul inalt plin de casute albe, ce se afisa prin fereastra localului.
    In psihologie se spune ca noi oamenii, asociem imagini, mirosuri si gusturi cu momente de viata.
    Cu siguranta, atmosfera de atunci, peisajul si farfuria de pe masa, si-au lasat o amprenta asupra papilelor mele gustative, dar si asupra creierasului meu. Drept dovada, de fiecare data cand trec pragul unui restaurant, intreb de rapane…
    Daca as castiga o excursie in valoare de 1000 de euro, mi-as dori sa fie intr-un loc cu cei mai buni melci de mare, gatiti in fel si chip.
    Ps: am fugit, salivand, sa caut locatia! :)))

  • GEORGE TUDOR

    noiembrie 30, 2017 at 11:43 am Răspunde

    In 2013 am fost in State si am incercat sa gust cat mai mult din toate felurile de mancare specifice Lumii Noi. Cea mai buna, savuroasa, suculenta mancare a fost de departe un burrito facut de mexicani, in San Francisco. Burrito mojado este un burrito umplut cu carne, fasole, mirodenii si alte bunataturi, scufundat in smantana, pentru ca experienta sa fie completa. Locul nu era deloc fancy si era cumva off the beaten track (deci nu pentru turisti – exista Chipotle pentru cei cu gusturi clasice), iar in interior totul era autentic mexican, nimeni nu vorbea o boaba de engleza, iar preturile erau mai mult decat decente. Nu e neaparat o mancare fabuloasa sau scumpa, dar e un burrito care mi-a ramas in minte pentru multi ani de acum incolo.

Ce părere ai?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: