Inspirație

Primul zbor cu planorul: senzație de gol în stomac și adrenalină

Mă știți, de acum. Îmi place să zbor, n-am nicio frică atunci când vine vorba să plec haihui. De fapt, îmi place tot procesul îmbarcării: îmi fac check-in-ul de acasă, pe aplicație, așa că ajung la aeroport doar cu pașaportul, fără un milion de hârtii. Apropo de hârtii, văd încă mulți oameni prin aeroport cu folia de plastic plină de documente de care, cel mai probabil, nu vor avea nevoie. Exceptând procura și/sau deciziile de divorț în cazul copiilor, adulții n-au nevoie decât de bilet și act de identitate.

Așa, revin. De cele mai multe ori ajung în aeroport târziu. Am avut și câteva situații limită, dar  de obicei e o variantă bună pentru că mă îmbarc repede, nu am timp să mă plictisesc. Plec doar cu bagajul de mână, deci scap de timpul pierdut la ghișeu dacă am deja check-in-ul făcut. Mă îmbrac lejer, așa că dacă o să ne întâlnim vreodată prin aeroport, veți da peste o eu nemachiată sau machiată foarte lejer, îmbrăcată sport și most of the time obosită. Nu, nu. Obosită sunt mereu. Most of the time distrusă. Îmi place când văd prin aeroport oameni aranjați la patru ace, femei super elegante, machiate și coafate impecabil, dar nu va fi vreodată și cazul meu. Eu sunt tot timpul pe fugă, mi-e rău și arăt rău dacă nu dorm suficient, îmi place confortul și sunt și puțin leneșă ca să depun atât de mult efort.

Cu toate astea, îmi place să zbor și am o listă relativ lungă de zboruri la activ. Mă urc în avion senină, nu mi-e frică de înălțime, nu am stări de rău nici la decolare, nici la aterizare. De cele mai multe ori citesc, cred că în avion citesc cele mai multe pagini fără oprire. Am plecat o singură dată fără cărți – aveam zboruri târzii și m-am gândit că n-o să am când să citesc – și am sfârșit prin a da 20 de euro pe o carte în aeroport. Deci, de obicei voi fi cu cel puțin o carte în mână.

Am zburat cu avioane mici și hârbuite, dar și cu avioane mari pe zboruri lungi, am trecut prin niște episoade cu turbulențe foarte puternice, am avut întârzieri mari, escale lungi, combinații multe de zboruri, schimbat aeroporturile – na, n-am călătorit tocmai light până acum. Și încă îmi place să zbor. Cred că v-am mai spus, dar aeroporturile sunt locurile mele preferate – cu lacrimi de bucurie și de tristețe, îmbrățișări și locuri noi de cucerit.

Și, deși îmi place să zbor și am zburat de atâtea ori cu avionul, în afară de parasailling (care nu e neapărat un zbor, dar na, tot prin aer te plimbi) nu mai încercasem niciun alt tip de zbor până săptămâna trecută când am avut ocazia să văd cum e zborul cu planorul.

La invitația organizatorilor festivalului Hangariada, m-am dus la aeroclubul Alexandru Matei din Iași relaxată și zâmbăreață (pentru că na, n-am frică de zbor), îmbrăcată din întâmplare cu un tricou pe care scria: stressed, but well dressed, fără să mă interesez cum funcționează sau care-s riscurile și când a venit întrebarea – Cine zboară primul?, mi s-a părut firesc să răspund -Eu! 

Impresii după primul zbor cu planorul: cum au decurs pregătirile?

Prima și prima dată am semnat ca primarul foaia aia cu „zbori pe riscul tău”, aia a fost, n-am vrut să citesc nimic.

Apoi, m-au pregătit pentru zbor, mi-au pus parașuta și m-au instalat în planor, pe locul din față.

Evident, am făcut multe poze. Adică, Gabi mi-a făcut multe poze. Stai cu fața la mine, stai cu fața în soare, uită-te în dreapta, uită-te în stânga. Am auzit indicațiile astea vreo 10 minute în timp ce mă bătea soarele în cap și transpiram de zor din cauza parașutei care stătea lipită de spatele meu.

Într-un final, după ce am terminat cu pozele, nu pentru că a fost Gabi mulțumit de cum au ieșit, ci pentru că nu mai puteam sta în soare fără să încep să mă scurg pe scaun, a venit și comandantul-adjunct al aeroclubului, Andrei Tanana, cu care am povestit despre ce fac cu blogul de călătorii și care a avut grijă să mă anunțe cu câteva secunde înainte de fiecare mișcare mai bruscă pe care urma să o facă.

Impresii după primul zbor cu planorul: ce mi-a plăcut cel mai mult?

  • Senzația de gol în stomac atunci când ne-am ridicat de la sol. O senzație de frică involuntară ghemuită în stomac, dar și plăcere amestecată cu adrenalină și entuziasm.
  • Senzația de plutire deasupra câmpului verde de la aeroclub de parcă eram într-un balon purtat de vânt.
  • Senzația de siguranță, venită din grija comandantului-adjunct pentru confortul meu și pentru a-mi oferi o experiență plăcută.

Impresii după primul zbor cu planorul: cum a fost zborul?

Am pornit așa tiptil și într-o fracțiune de secundă mi s-au răsturnat toate oalele prin stomac și mi-au intrat toți norii în cap. Urcarea abruptă, cu vârful înțepat înainte, când nu vezi decât cerul, apoi, încet-încet, fără mișcări bruște, alunecarea în plan orizontal, paralel cu solul și, într-un final, o mare de verdeață pe la ferestrele mici, blocurile în zare, lacurile Ciric și Aroneanu, aeroportul și satele din jur. O conversație fluidă, o întoarcere, câteva poze și-un filmuleț tremurat pentru că-s nepricepută în ale tehnologiei, o aterizare lină, pe nesimțite și un oftat scurt -Gata? Mai voiam!

Surprinsă de Gabi, toată aventura s-a văzut cam așa:

DSC09494-01 (1)DSC09502-01 (1).jpgDSC09511-01 (1).jpgDSC09520-01 (1).jpgDSC09523-01 (1).jpgDSC09539-01.jpgDSC09540-01.jpgDSC09546-01.jpgDSC09552-01.jpgDSC09553-01DSC09555-01.jpgDSC09573-01.jpgDSC09564-01.jpg

Dacă te tentează și pe tine un zbor cu planorul, te sfătuiesc să urmărești vremea și să programezi zborul într-o zi senină. În plus, mergi îmbrăcat lejer, devine foarte cald în interiorul planorului, iar parașuta din spate va contribui semnificativ la senzația de disconfort.

Momentan, în cadrul Hangariada 2019 toate locurile pentru zborurile cu planorul au fost epuizate, dar organizatorii iau în calcul opțiunea de a organiza o nouă rundă. Dacă se va ivi ocazia, promit să revin cu informații.

Despre Hangariada (cu program complet pentru cele trei zile, activități, artiști, vendori locali, Booha Party, stand-up, concerte) am scris în detaliu aici: Hangariada 2019.

Eu voi fi #înhangar tot weekend-ul și vă aștept și pe voi să ne cunoaștem și să ne bucurăm împreună de toate surprizele pregătite de organizatori 🙂

Cristina

 

 

 

Anunțuri publicitare

Numele meu este Cristina şi sunt dependentă de călătorii. Sunt veselă, vorbesc mult-mult şi îmi plac oamenii buni. Ăia cu adevărat buni.

Ce părere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: