A trecut deja o lună de când ne-am întors din aventura noastră de 17 zile cu autorulota prin Elveția și Franța, timp suficient cât să se așeze emoțiile și să pot scrie obiectiv și neexaltat despre cum a fost, ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut și ce am face altfel data viitoare.

Dorința de a experimenta plecatul haihui cu autorulota e una veche, de cel puțin 6-7 ani, când am descoperit aceste case pe roți și mi s-au părut cea mai faină invenție ever. Evident, ideea mea de a merge cu autorulota era mai degrabă despre ceea ce am aflat mai târziu că se cheamă wild campering – să oprim unde vrem, să dormim în natură, să ne trezim cu peisaje incredibile, să gătim afară și să bem o bere cu ochii în vreun lac, apus, munte, peisaj de vis în orice caz, asta în timp ce avem toate condițiile necesare vieții în secolul XXI. Ei bine, mersul convențional cu autorulota (cel puțin cu una închiriată) nu e deloc în filmul ăsta căci nu toate țările agreează wild campering-ul, există lucruri mai practice precum riscul de a rămâne blocat în nisip sau noroi, autorulotele sunt de obicei foarte mari (spre deosebire de van-uri, de exemplu), deci nu-s la fel de ușor de manevrat precum o mașină normală/ nu poți intra cu ele oriunde, etc, etc, etc.

Daaaar, stay with me, pentru că, deși diferită de imaginea mea idilică, experiența noastră cu autorulota a fost una tare faină (și mult mai ușoară decât mi-am imaginat) pe care neapărat vrem să o repetăm. Gândul ne-a rămas la vreo insulă grecească, unde gyros-ul să fie ieftin ca să nu mai fie nevoie să gătim, vremea caldă ca să luăm doar câteva haine cu noi (nu layere ca pentru Elveția), iar mood-ul mai relaxat ca să nu mai fie nevoie să fim atenți la fiecare centimetru pe care îl depășește autorulota în parcare. Dar până atunci, revenons à nos moutons, zic.

Am vrut să mergem de multe ori în Elveția, dar cea mai serioasă tentativă a fost în iulie, imediat după ce am terminat eu cu susținerea lucrării de licență în psihologie (da, i did it, de asta am fost absentă de pe blog în ultimii 3 ani), însă costurile pentru câteva zile ne-au îngrozit, efectiv. Se adunaseră vreo 3000 euro cu pass-urile, cazările și mâncarea, un cost imens pentru câteva zile în Europa, fie ea și Elveția. Așa că am renunțat la idee și am fost la Lacul Maggiore, de unde am admirat totuși Matterhorn-ul. Ne-a venit însă ideea să mergem cu autorulota, gândindu-ne că vom putea astfel să gătim și să economisim o mare parte din bani (ceea ce chiar a fost o decizie foarte bună). So, luna septembrie (când sărbătorim atât ziua mea de naștere, cât și pe cea a lui Gabi) ni s-a părut o variantă bună pentru că aveam timpul necesar și, cu puțin noroc, exista și varianta să prindem vreme frumoasă și costuri extra-sezon. N-aveam încă un plan, dar scopul era să stăm întreaga perioadă în Elveția și să explorăm cât de mult am fi putut; am luat însă în calcul și ideea că s-ar putea ca vremea să nu fie grozavă, deci a doua opțiune pe care am ales-o a fost sudul Franței (unde, la fel, tot ziceam că mergem, dar cumva tot nu ajunsesem).

Detalii practice închiriere autorulotă

Noi am ales Smiley Camper pentru că îl cunoscusem pe proprietar prin intermediul unei prietene acum trei ani și știam că: 1. are experiență, a avut foarte mulți clienți, prin urmare, orice s-ar fi întâmplat, am fi avut parte de sprijin și 2. aveau modelul care ne plăcea nouă cel mai mult, cel cu pat matrimonial, deci confort la superlativ, practic.

Adică, acest model pentru 4 persoane, foarte spațios și confortabil pentru o casă pe roți. Patul ăla dublu…vă zic, am dormit fără să am senzația că sunt într-o mașină.

Prețuri închiriere autorulotă

Prețurile pentru acest model diferă în funcție de sezon, dar și în funcție de numărul de zile. Dacă stați mai multe zile, veți primi un discount. Ca să vă fie mai simplu, vă las grila de prețuri mai jos și link către website:

Condiții închiriere autorulotă

• Permis de conducere, categoria B, la Smiley Camper e nevoie de minim 7 ani experiență, dar bănuiesc că acest minim depinde de fiecare companie care închiriază autorulote (dar overall nu e nevoie de nimic în plus pentru a conduce o autorulotă în afară de nițică experiență cu condusul);
• O zi de închiriere înseamnă 24 de ore, prin urmare preluarea și predarea se fac la aceeași oră (ca peste tot de altfel);
• Se semnează un contract de închiriere;
• Se plătește o garanție de 600 euro (returnabilă la întoarcere);
• Plata se poate face integral sau eșalonat (30% la semnarea contractului, 70% cu 30 zile înainte de plecare);
• Înainte de a prelua autorulota, vi se va face un instructaj care durează 1 oră și în timpul căruia vi se va explica în detaliu felul în care funcționează autorulota. Pare complicat la început, dar n-aveți niciun motiv de îngrijorare, totul e foarte simplu de fapt. În plus, anterior instructajului, vi se vor trimite pe e-mail un manual de utilizare, răspunsuri la posibile întrebări, niște filmulețe, deci resurse suficiente cât să reușiți să vă descurcați singuri în caz că apare vreo problemă.
• Ce ne-a plăcut nouă tare mult a fost faptul că ni s-a zis din prima că există disponibilitate din partea echipei, telefonic sau pe whatsapp, iar acest lucru ne-a făcut să fim mult mai liniștiți. De altfel, noi am avut nevoie de sprijin imediat după ce am plecat căci am făcut pană printr-un sat din Neamț :)) și Noli, proprietarul Smiley Camper, ne-a trimis imediat în ajutor o vulcanizare mobilă, care ne-a schimbat roata și ne-a permis să plecăm mai departe. A fost funny că până a venit domnul de la vulcanizare, ne-am așezat să mâncăm și de afară auzeam doar glasuri de copii mirați „ia uite-i, stau și mănâncă!” :))

Foarte fain în toată treaba asta cu autorulota e faptul că este foarte confortabilă:

• E autonomă – deci, indiferent dacă ești în camping sau nu, ai energie electrică și căldură, ceea ce e cu adevărat awesome; practic, autorulota din gama Premium (așa cum a fost cea pe care am luat-o noi) are panou solar, ceea ce îi oferă autonomie totală; în plus, au butelii care asigură căldura oricând și oriunde;
• Deși pare că e un spațiu restrâns, pentru 2 persoane e absolut suficient; în plus, are numeroase spații de depozitare, e incredibil cât de bine e optimizat spațiul; nu știu cât de comod e să călătorești cu mai multe persoane;
• Patul matrimonial e genial, NU simți deloc că dormi practic într-o mașină;
• Parasolarele pentru acoperirea parbrizului și geamurilor laterale + rulourile de la celalate geamuri ale autorulotei asigură intimitate completă (am dormit mare pare din nopți în parcări și odată ce „pregăteam” autorulota pentru a se transforma din mașină în casă, nu mai aveam deloc senzația că suntem într-o mașină datorită acestor rulouri și parasolare).

În plus, odată ce ajungeți în campinguri și aveți acces la prize 220 v, vă puteți bucura și de aer condiționat (în autorulotă, atunci când aceasta nu e în mișcare) și Netflix când aveți acces la internet.

În ceea ce privește alimentarea cu apă curată și eliminarea apelor gri și neagră, în mod normal puteți efectua aceste acțiuni în orice camping (foarte simplu și rapid). Însă, dacă nu aveți acces la un camping, să știți că în general puteți alimenta cu apă la orice benzinărie, ba chiar unele au și locuri special amenajate pentru deversarea apei murdare (mai puțin dacă dați peste vreun patron de mică benzinărie rasist, care vede număr de România și nu vă mai dă voie, așa cum am pățit noi în sudul Franței, csf, ncsf, vorba aia), iar acest proces nu e deloc dificil/ urât mirositor/ incomod. În recipientul în care se colectează tot ce ajunge în toaletă se pune o pastilă (le veți găsi pe toate în autorulotă, la Smiley Camper cel puțin) și totul se transformă într-un lichid fără miros, deci no worries.

În plus, pe aplicația Park4night (pe care o recomand tare) veți găsi și puncte pentru alimentare/deversare (în anumite locuri sunt puncte special amenajate pentru autorulote).

Prețul include și: asigurarea CASCO, KM nelimitați, consumabile (și cel mai probabil rovignieta). Iar dacă vreți să mergeți în Elveția până anul viitor în septembrie, aveți și vignieta inclusă căci se cumpără pe o perioadă de 1 an și a rămas de la noi :)))

Also, autorulota vine cu un set masă + scaune de camping. Noi nu prea le-am folosit, dar cred că sunt nice to have când e foarte cald afară.

Camping, parcări, prețuri

Înainte să plecăm cel mai frică mi-era de „unde o să dormim, o să putem dormi random, trebuie neapărat să dormim în camping, etc”. S-au dovedit a fi griji inutile (ca de obicei când plecăm undeva și avem sentimentul ăla de oare cum o să fie, iar acolo e infinit mai simplu și mai firesc decât ne-am imaginat) căci ne-am adaptat foarte repede. Ce ne-a fost nouă foarte util: aplicațiile cu campinguri și locuri de parcare. Am downloadat și am plătit abonament pentru 1 an pentru Park4night și ACSI, dar am folosit aproape exclusiv Park4night pentru că, spre deosebire de ACSI unde găsești mai degrabă campinguri, pe Park4night am găsit nu doar campinguri, ci și parcările unde am lăsat mașina ziua sau unde am înnoptat, plus locurile pentru alimentare/deversare, majoritatea cu review-uri recente și prețuri actualizate.

Sigur, ideal e să stai doar în campinguri (mă refer la faptul că e stress free, ai toate facilitățile de care ai nevoie și majoritatea sunt foarte îngrijite și chiar moderne), dar unul dintre minusuri e…costul final. Cumva, când faci calculele, iese cam scump. Pe de o parte e costul autorulotei în funcție de numărul de zile, pe de altă parte e costul campingului, la care se adaugă și costurile cu benzina, mâncarea și celelalte care apar pe drum. Sunt de acord că mersul cu autorulota e o experiență în sine, diferită de o excursie clasică, dar nici costurile nu-s chiar de neglijat.

De exemplu, în Elveția campingurile erau foarte scumpe (costurile au fost cam între 35 și 50 franci/ noapte), prin urmare am stat doar atunci când nu am găsit altă variantă. Sunt cantoane care n-au nicio problemă cu wild campering-ul și poți sta într-o parcare normală fără probleme (evident, fără să campezi, ci cât mai discret posibil – nouă așa ni s-a părut firesc, fără să deranjăm oamenii care locuiau în zonă), dar sunt cantoane unde în fiecare parcare scrie explicit că nu ai voie să rămâi peste noapte. Noi nu am dormit în alte locuri decât parcările amenajate (explic mai jos de ce), dar am găsit locuri în natură recomandate de alți călători pe Park4night, cu review-uri bune. Dacă sunteți mai curajoși decât noi, puteți încerca 🙂

O resursă care ne-a fost foarte utilă ori de câte ori am dormit în parcări în Elveția a fost aplicația Sepp-parking care ne identifica locația, iar la check-out ne retrăgea banii de pe card. Simplu, fără să ne mai stresăm cu plata la automatele din parcări (mai ales că unele acceptau doar cash, ceea ce noi n-am avut mai deloc). În plus, ne taxa conform orarului parcării respective (de exemplu, putea să rămână activă toată noaptea, dar ne taxa doar începând cu ora 7 dimineața). În general, parcările sunt gratis noaptea (de la ora 19/20 până la ora 7 dimineața, cam ca peste tot în Europa), prin urmare, în majoritatea nopților n-am plătit nimic, iar contul nostru bancar a apreciat acest lucru foarte mult :D.

Pe de altă parte, în Germania campingurile sau locurile amenajate pentru parcări (fără servicii) erau super rezonabile (de exemplu, 11, 14, maxim 20 euro/noapte) și, în cazul ăsta, a fost mult mai comod să oprim în campinguri fără stresul de a găsi parcări.

Dacă mergeți în sezon, vă recomand să căutați din timp campinguri și să faceți rezervare. De exemplu, în sudul Franței am avut o experiență dezastruoasă întrucât nu am găsit niciun camping liber (era totuși final de septembrie, început de octombrie), prin urmare a fost foarte complicat să găsim apă curată, să scăpăm de cea murdară, etc. Mai ales că francezii din sud sunt exasperați de autorulote și foarte puțin friendly din perspectiva asta (a se citi deloc friendly). Am înțeles că Franța e una dintre țările europene cu cele mai multe rulote/autorulote proprii, la care se adaugă și cele ale turiștilor, deci e cumva de înțeles atitudinea lor.

În celelalte țări prin care am trecut totul a fost foarte smooth. Nici în Italia nu am găsit campinguri libere, dar am găsit parcări gratis, am stat și în parcarea unui hotel, n-am simțit aceeași ostilitate ca în cazul francezilor, iar în Slovenia, oamenii sunt foarte prietenoși cu cei care călătoresc astfel (cel puțin așa a fost experiența noastră). Într-o noapte am oprit într-un spațiu amenajat pentru autorulote, am dormit și a doua zi de dimineață am fost la barul de peste stradă să plătim parcarea așa cum scria în aplicație, iar proprietarul a fost foarte uimit că am venit să plătim pentru noaptea trecută 🤷‍♀️

Noi nu am testat deloc varianta de a dormi haihui, prin păduri, pe marginea lacurilor sau prin alte locuri, oricât au fost ele de pitorești (și au fost!). În primul rând pentru că a fost prima dată când am mers cu autorulota, apoi pentru că exista riscul de a rămâne împotmoliți (mai ales în nisip) și de a avea cheltuieli suplimentare, dar și pentru că nu am vrut nici să riscăm să luăm amenzi (mai ales în Elveția🤦‍♀️). În schimb, avantajul de a sta în camping e faptul că poți găti afară, poți să scoți scaunele, să mănânci, să bei o bere și să te bucuri de peisaj (teoretic de putut poți oriunde, dar dacă sunteți ca mine și nu vă place să încălcați regulile…atunci, practic nu prea).

În Elveția parcările pe timp de zi mi s-au părut foarte rezonabile și am găsit mereu locuri libere. În centrele vechi ale orașelor mari (în Zurich, Berna) a fost puțin dificil cu parcarea unui vehicul așa de lung și înalt pentru că majoritatea parcărilor erau subterane, cu limită de înălțime, dar dacă am fi mers cu o mașină normală, n-am fi avut absolut nicio problemă cu parcările.

Prețurile au variat între 0,60 franci/oră și 2 franci/oră.

Cea mai scumpă parcare a fost cea de la Rhine Falls, preț standard 12 franci, în rest am mai găsit prețuri standard în parcările de la diverse obiective turistice (unele variază în funcție de sezon). Și în cazul ăsta Park4night ne-a ajutat foarte mult pentru că uneori am găsit locuri unde poți parca gratuit, am găsit informații despre limita de înălțime și n-am mai bătut un drum inutil până acolo, nu ne-am mai învârtit după locuri de parcare, mai ales că în orașe e destul de dificil cu autorulota, etc.

Dintre locurile unde am stat, recomand tare Camping Eigernordwand din Grindelwald, are o priveliște absolut grozavă și a fost perfect pentru noi după ce am coborât de la Jungfraujoch. Iar Grindelwald & Jungfraujoch sunt 100% must-see, vă rog eu mult să nu le ratați. De altfel, Jungfraujoch a fost cea mai scumpă excursie a noastră, dar a meritat fiecare bănuț. Ne-a plăcut mult și un loc găsit în apropiere de Weggis (foarte ușor de ajuns la Rigi), e practic o fermă cu câteva locuri pentru autorulote, nu are facilități, însă poți scăpa de apa murdară și alimenta cu apă curată, iar energia electrică se plătește separat (am dat în jur de 35 de franci cu tot cu energie electrică); peisajul e de vis și, deși doamna vorbește doar germană, ne-am înțeles foarte bine prin semne și Google translate. Plus că este o drăguță.

Plan de vacanță

După cum știți, aproape niciodată planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg 🤷‍♀️

După numeroase căutări pe google, am făcut planul de vacanță și am decis să rămânem toate zilele în Elveția, fără nicio abatere de la drum. Adică să oprim doar când eram prea obosiți să continuăm și, odată ajunși, să străbatem țara în lung și în lat, începând cu partea germană, continuând cu cea franceză și terminând cu cea italiană. Prima dată, însă, trebuia să oprim 2 zile la lacul Bled din Slovenia, pe care mă chinui să îl văd de nici nu mai știu câți ani deja. I had a dream, cum ar veni. Daaaar, la dus, am plecat cu mai bine de jumătate de zi întârziere din cauza penei de cauciuc despre care am povestit mai sus și, deși la finalul primei zile trebuia să fim deja în Ljubliana, noi eram abia pe lângă vama Nădlac. A doua zi ploi torențiale peste tot în drumul nostru: Ungaria, Slovenia, Germania. Așa că am hotărât să mergem direct spre Elveția prin Germania și să oprim la lacul Bled la întoarcere. Am oprit undeva pe malul lacului Konstantz peste noapte și abia în a treia zi am ajuns în Elveția, la cascada Rhine Falls. Practic, 2 zile pierdute degeaba și nici la întoarcere vremea n-a fost vis ca să putem opri la Bled. Insă, traversând Slovenia, ne-am promis că o să facem un road trip separat any time soon (am vrea în primăvară) întrucât toată țara pare superbă și sunt sigură că există o grămadă de trasee montane faine-faine.

Las mai jos planul așa cum l-am gândit inițial, poate voi o să aveți mai mult noroc decât noi:

• Day 1: Iași – Ljubliana – aprox. 17 ore (noi suntem obișnuiți cu drumurile așa de lungi, dar nu recomand dacă nu aveți foarte multă experiență la volan);
• Day 2: Ljubliana – Lacul Bled – aprox. 1 oră;
• Day 3: Lacul Bled – Rhine Falls – aprox. 7 ore; aici am fi rămas toată după-amiază, iar seara am fi petrecut-o în Zurich (Rhine Falls – Zurich aprox. o oră);
• Day 4: Zurich & împrejurimi (de-a lungul lacului)
• Day 5: Lucerna (Zurich – Lucerna – max. o oră);
• Day 6: Mount Pilatus/ Mount Rigi (într-un final am înnoptat la Weggis și am urcat doar la Rigi);
• Day 7 – 10: Brienz (aici e absolut superb, să nu îl ratați) – Interlaken (foarte frumos se văd munții din oraș, puțin mai departe e și lacul Thun) – Grindelwald (am urcat la Jungfraujoch), Lauterbrunnen;
• Day 11: Berna;
• Day 12 -13: Lausanne/ Vevey/ Geneva/ Les Diablerets (am reușit să ajungem doar în Lausanne & Vevey, fiind vreme ploioasă am renunțat la Geneva și Le Diablerets);
• Day 14: Matterhorn (și de aici s-a stricat planul nostru complet pentru că nu am mai reușit să ajungem la Matterhorn, un motiv în plus să vizităm din nou Elveția);
• Day 15: Locarno/ Lugano (n-am fost tare supărați că n-am mai ajuns în zonă pentru că oricum am bifat toate lacurile de pe partea Italiei și știam că partea elvețiană e practic o prelungire a părții italiene, dar sper ca la un moment dat să trecem și pe acolo);
• Day 16: întoarcerea spre casă cu o oprire în Budapesta/ Oradea;
• Dat 17: predare autorulotă (preferabil fără damages 😅).

Într-un final, am ratat Matterhornul și partea italiană a Elveției și am coborât spre Coasta de Azur, unde ne-am bucurat de Cannes, Monaco, Nisa, Antibes, Menton și Eze.

Costuri aproximative pentru 2 persoane

Swiss Half Fare Pass – 240 CHF (explic pe scurt un pic mai jos);

Costuri telecabine/ trenuri montane – 468 CHF;

Parcări/ campinguri – în jur de 180 CHF;

Parcări pe timp de zi – în jur de 60 CHF;

Cartelă Muchos Mobile – 24 CHF;

Mâncare/ Băutură (am luat de acasă și am gătit în autorulotă în fiecare seară, ceea ce recomand tare dacă vreți să salvați niște bani buni, în Elveția mâncarea este FOARTE scumpă și în supermarket și la restaurante; de altfel, doar în Franța și în Italia am mâncat în oraș) – în jur de 1000 lei + în jur de 200 CHF cumpărături locale;

Benzină (aici a durut puțin la buzunar pentru că, deh, acum e scump combustibilul peste tot) – în jur de 5000 lei tot drumul;

Autorulota – am pus prețurile mai sus, în funcție de perioadă/ număr de zile.

Swiss Travel Pass

First thing first, înainte de a pleca în Elveția, aruncați un ochi pe Swiss Pass-urile lor. Bănuiesc că nu e nimeni șocat de faptul că transportul în comun e extrem de scump, prețurile la telecabine sunt extrem de mari (de exemplu, ca să urci la Jungfraujoch – telecabină din Grindelwald + tren – prețul întreg e 190 euro/persoană), prin urmare e absolut necesar să găsiți cea mai bună variantă de Swiss Rail Pass pentru voi.

Dacă mergeți în Elveția cu avionul și nici nu vreți să închiriați mașină, Swiss Travel Pass-ul e perfect (dacă o să mai mergem, clar va fi fără mașină, doar cu Swiss Travel Pass) pentru că include orice mijloc de transport în comun (autobuz, tren, barcă, transport urban ), intrare gratuită la 500 de muzeee, o parte din telecabinele montane (Rigi, Stanserhorn, Stoos, Brunni, Klewenalp) + 50% reducere la majoritatea excursiilor montane. Au o variantă consecutivă/ una flexibilă (pentru 3, 4, 6, 8 sau 15 zile), iar copiii sub 6 ani călătoresc gratuit, cei cu vârste cuprinse între 6 și 16 călătoresc gratuit dacă sunt acompaniați de un părinte/ 50% reducere fără părinte.

Dacă mergeți ca noi cu autorulota, cu mașina personală sau decideți să închiriați mașină, recomand Swiss Half Fare Pass. Noi pe ăsta l-am avut, e valabil o lună și practic timp de o lună puteți călători la jumătate de preț cu orice mijloc de transport (inclusiv excursiile montane). Pentru noi a fost o alegere mai convenabilă având în vedere că n-am avut nevoie de el decât pentru telecabine/ trenuri montane. Costă 120 franci/ pers. De exemplu, tot ce am vrut noi să vedem ar fi costat 936 franci pentru 2 persoane la preț întreg, iar cu tot cu costul Swiss Half Fare Pass am dat 708 franci/ 2 persoane. Prin urmare, nu e chiar 50% căci trebuie să incluzi și costul per se al cardului, dar tot am salvat 228 franci (231 euro).

O să fac un articol separat căci mi se pare unul dintre cele mai importante aspecte ale unei călătorii în Elveția.

Impresii generale

Pe scurt, loved it & mai facem, sigur!

Pe lung: Mai întâi a fost nerăbdarea, apoi neliniștea, apoi entuziasmul, apoi bucuria, apoi relaxarea, apoi frustrarea, apoi plictiseala, apoi bucuria de a fi din nou acasă. Exact în ordinea asta.

Inițial, parcă nu îmi venea să cred că după atâtea planificări nereușite de a merge în Elveția, în sfârșit aveam să ajungem și nu oricum, ci cu autorulota, o altă experiență pe care mi-o doream de vreo câțiva ani. Apoi a apărut neliniștea: unde o să dormim, dacă o să ne spargă hoții autorulota (se pare că se întâmplă, până la urmă autorulota e doar o mașină), cum o să ne descurcăm să facem mâncare și să locuim într-un spațiu atât de mic, ce să cumpărăm de mâncare, cât să cumpărăm, ce haine să luăm, cât de multe haine să luăm, dacă o să lovim autorulota, n-o să ne descurcăm la condus sau n-o să putem gestiona toată partea aia legată de evacuarea apei, alimentare, etc. Dar, după micul training dinainte de a prelua autorulota, ne-am mai liniștit. Am făcut planul de masă pe zile, am strâns proviziile (am plecat cu apă, bere și vin, pește, fructe de mare, carne, paste, orez, lipii, legume și fructe + chestii pentru sandvișuri), am încărcat totul în autorulotă și am plecat la drum super entuziasmați. Nu pot să vă descriu bucuria pe care am simțit-o când am ajuns în sfârșit în Elveția și relaxarea după ce ne-am prins care e treaba cu campingurile, parcările, mâncarea, dormitul, alimentarea, etc. Totul în Elveția a fost perfect. Dacă nu ar fi plouat și am fi putut rămâne acolo toate zilele, ar fi fost absolut grozav. În prima săptămâna am prins vreme caldă, cu soare și cer senin, dar apoi, încet-încet au început să apară norii, ploile alea mărunte și continue, nici urmă de peisaje frumoase. Prin urmare, am decis să plecăm în Franța, unde totul a fost mega frustrant: campingurile pline, parcările cu limită de înălțime, faptul că nu am aveam de unde să luăm apă și unde să aruncă apa folosită, atitudinea oamenilor la care am apelat (în franceză pe deasupra!). Au fost câteva zile foarte frustrante și plictisitoare (și din cauza faptului că, plecând din Elveția, am avut sentimentul că nimic nu funcționează cum trebuie în celelalte țări; ne-am reacomodat cu asta între timp 😂). Ca niciodată, când am plecat de pe Coasta de Azur a fost prima dată când chiar m-am bucurat că plec dintr-un loc, ceea ce mie chiar nu mi s-a mai întâmplat, oricât de neatractive sau problematice au fost locurile în care am mers.

Evident, sunt extrem de subiectivă, Coasta de Azur e foarte frumoasă și vremea la final de septembrie a fost excelentă (am fost la Cannes, Monaco, Antibes, Eze, Nisa, Menton), dar circumstanțele în care am fost noi…not so much. Deci, neapărat rezervați campinguri pe Coasta de Azur dacă mergeți cu autorulota. Dacă vreți să faceți wild campering, luați în calcul că francezii au amenzi pentru wild campering (din review-urile citite – din ce știam, chiar dormitul în mașină în sine e problematic) și se și fură din autorulote, deci atenție la lucrurile de valoare. Într-un final, bucuria că suntem din nou acasă, după toate zilele în care s-a acumulat oboseala a fost foarte mare.

Mi-a plăcut mult cât de confortabilă și intimă devine autorulota imediat ce o transformi din mașină în casă. E bizar că aproape nici nu îți mai dai seama că ești într-o mașină, oprită undeva într-o parcare sau într-un colț de camping. Totul devine acasă, cu bucătărie, mâncat, stat la povești, făcut duș, băgat în pat 🤷‍♀️, nu simți că îți lipsește vreo ceva din confortul unei case adevărate. Și apoi, de dimineață, ridici parasolarele, pui totul bine în dulapuri și le blochezi (ca să nu cadă în mers), te muți pe scaunul din față și, gata, ești în mașină din nou!

De asemenea, faptul că totul e atât de ușor de gestionat de oricine – autorulota are un panou central de unde aprinzi lumina interioară și exterioară, pornești apa și căldura oricând, indiferent dacă ești într-un camping sau într-o parcare, vezi câta apă curată mai ai, când trebuie să scapi de apa murdară, etc.

Plus că poți folosi toaleta oricând, iar asta face ca totul să pară foarte ușor și confortabil.

Apoi experiența în sine că te plimbi cu casa în spinare, că ai în mașină tot ce ai nevoie și că poți lua de acasă tot ce vrei ca să îți fie vacanța mai ușoară – mai multe haine groase, mai multe perechi de încălțăminte, mai multe geci sau electrocasnice precum fier de călcat, electronice pentru păr și îngrijire, alte tipuri de produse (alimentare, de îngrijire, etc).

Evident, ca în orice călătorie cu mașina, am apreciat foarte mult libertatea de mișcare. În plus, cu autorulota chiar am simțit că putem opri oricând și oriunde, fie pentru pauze, fie ca să dormim, mișcându-ne în ritmul nostru și în acord cu planurile noastre de călătorie. E un mare plus flexibilitatea asta de a te opri când nu mai poți să conduci sau de a lua decizii în mers fără să te stresezi prea mult că trebuie să găsești o cazare/ că ai rezervat o cazare și că trebuie neapărat să ajungi acolo ca să nu pierzi banii, etc.

E nevoie de puțină organizare și atenție ca să găsești locurile de parcare potrivite, să te asiguri că nu vei lua amenzi și că respecți regulile locului (uneori e nevoie de mai mult timp ca să găsești parcare comparativ cu o mașină normală, ceea ce e complet firesc), dar nimic din ce nu poate fi făcut.

Nu cred că a fost ceva ce nu mi-a plăcut în toată aventura asta cu autorulota 🤔. Realmente, ne-am bucurat de noutate, de experiență și de provocări și tot ce a ținut de autorulotă a fost ușor și confortabil. Ce a ținut de unii oameni pe care i-am întâlnit pe drum…mna, ca peste tot, oameni faini și oameni mai puțin faini.

Cred că e o experiență faină și pentru familii cu copii, dar și pentru grupuri de prieteni, iar prin România e și mai ușor pentru că totul e mult mai chill, nu sunt atât de multe campinguri pentru autorulote, regulile încă nu sunt atât de stricte pentru wild campering, peisajele sunt minunate, distanțele mai mici, deci mai puțin obositor.

Nouă ne-ar plăcea tare să mergem cu autorulota iarna prin România (când prețurile sunt mult mai mici, dar e cald și confortabil în autorulota), dar și vara, undeva prin Grecia sau pe o altă insulă.

All in all, noi am avut o experiență faină cu Smiley Camper, deci dacă sunteți din Iași/București/ împrejurimi (cred că îi puteți contacta și pentru alte orașe, poate găsiți cumva o variantă) și vreți să testați genul ăsta de experiență, apelați cu încredere la ei, sunt absolut convinsă că veți avea o experiență pozitivă.

Iar dacă aveți alte întrebări ale căror răspunsuri n-am reușit să le cuprind eu în acest articol foarte lung (se pare că timpul de citire e de 26 de minute, nu mi-am dat seama că am scris atât de mult 😅), îmi puteți lăsa oricând un comentariu mai jos.

Happy to be back,

Cristina