17 zile cu autorulota în Elveția și Franța | Plan de călătorie, resurse utile, costuri și impresii
A trecut deja o lună de când ne-am întors din aventura noastră de 17 zile cu autorulota prin Elveția și Franța, timp suficient cât să se așeze emoțiile și să pot scrie obiectiv și neexaltat despre cum a fost, ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut și ce am face altfel data viitoare. Dorința de a experimenta plecatul haihui cu autorulota e una veche, de cel puțin 6-7 ani, când am descoperit aceste case pe roți și mi s-au părut cea mai faină invenție ever. Evident, ideea mea de a merge cu autorulota era mai degrabă despre ceea ce am aflat mai târziu că se cheamă wild campering – să…
#fotojurnal: weekend în Bucovina | traseu pentru fotografii spectaculoase
Mi-am adus aminte în ultima clipă că am niște vouchere de vacanță pe cale să expire, așa că săptămâna trecută, val-vârtej, am organizat o escapadă în Bucovina: peisajele sunt de poveste, e relativ aproape de Iași, zona e perfectă pentru un weekend liniștit, fără drumuri lungi și fără alegătură. Așa că sâmbătă dimineața, deși nițel obosiți și cu atenționare meteo de vreme neobișnuit de rece pentru perioada asta a anului, ne-am înhămat la drum, convinși fiind că vom sta mai mult în hotel. Sfat util »»» dacă vă uitați după un hotel în zonă care să primească vouchere de vacanță, vă recomand hotelul Best Western din Gura Humorului. E curat,…
Șase jurnale de călătorie din biblioteca mea pentru călători #plecațihaihui
Mă știți deja: citesc mult, cumpăr multe cărți și nu îmi place să le împrumut nimănui 🙂 Mai demult, am lăsat la o colegă în mașină niște enciclopedii, iar ea, din lipsă de spațiu, le-a pus în portbagaj. Când m-am dus să le iau și le-am văzut în portbagaj, răsturnate din sacoșa de plastic în care fuseseră puse, mi-a stat inima. Bineînțeles că prietena mea nu avea nicio vină, cărțile pur și simplu se răsturnaseră. Însă îmi amintesc perfect grija cu care le-am luat, le-am șters de praf și le-am pus înapoi în bibliotecă. Acasă, cel mai mult mă enervează când Gabi pune diverse obiecte peste cărțile mele. Uneori pune aparatul…
Cât de departe e prea departe?
Nu știu dacă vă mai amintiți, dar acum câțiva ani au apărut în social media niște fotografii cu turiști cocoțați pe dreptunghiurile de beton de la Memorialul Holocaustului din Berlin, râzând și făcându-și selfie-uri în diverse poziții. La vremea respectivă, s-a împărțit internetul în două tabere: cei care au spus că este o lipsa de respect pentru memoria victimelor celui mai mare genocid din istoria lumii și cei care au considerat că acele dreptunghiuri sunt doar niște «morminte simbolice» (nu a murit nimeni în locul respectiv), prin urmare pozele turiștilor sunt perfect normale. Dacă nu vă mai aduceți aminte, vă las câteva dintre fotografiile care au făcut înconjurul internetului pe…
Primul zbor cu planorul: senzație de gol în stomac și adrenalină
Mă știți, de acum. Îmi place să zbor, n-am nicio frică atunci când vine vorba să plec haihui. De fapt, îmi place tot procesul îmbarcării: îmi fac check-in-ul de acasă, pe aplicație, așa că ajung la aeroport doar cu pașaportul, fără un milion de hârtii. Apropo de hârtii, văd încă mulți oameni prin aeroport cu folia de plastic plină de documente de care, cel mai probabil, nu vor avea nevoie. Exceptând procura și/sau deciziile de divorț în cazul copiilor, adulții n-au nevoie decât de bilet și act de identitate. Așa, revin. De cele mai multe ori ajung în aeroport târziu. Am avut și câteva situații limită, dar de obicei e…
Hangariada 2019 | Ce trebuie să știți despre singurul festival de artă și zbor din România?
Dragi călători plecați hai-hui pasionați de călătorii și implicit de avioane, dacă sunteți din Iași, locuiți în orașele din jurul Iașiului, aveați de mult timp în gând o haihuială în Iași, v-am prins chiar în febra pregătirilor pentru un city-break în Iași sau tocmai v-a venit în minte o idee de #plecathaihui spre Iași, am vești bune pentru voi: în perioada 24-26 mai va avea loc a 9-a ediție Hangariada, singurul festival de artă și zbor din România. Hangariada de la începuturi Hangariada s-a născut în 2012, la Iași, după ce o mână de oameni au găsit un mix care merita share-uit cu toți ieșenii: muzica bună și zborul, blenduite…
Metodele mele de a strânge bani pentru călătorii|Blog de călătorie Plecată Hai-Hui
Ai auzit și tu despre oamenii aceia – tot mai mulți în țările vestice – care se pensionează la 30 de ani ca să se poată bucura de viață ? Te-ai întrebat vreodată cum au reușit, deși sunt oameni normali, cu joburi normale, fără să fi câștigat la 6/49 și noroc? Dacă n-ai auzit încă de niciun astfel de caz în România e pentru că toate studiile arată că românii sunt pe ultimul loc la educație financiară, în Europa. Altfel spus, nu suntem interesați de gestionarea banilor, n-avem obiective financiare și, în general, mergem după val, cumpărând mult, emoțional. Specialiștii în educație financiară atrag atenția asupra faptului că există o…
Bum, bum, bum – primul an de travel blogging. La mulți ani, Plecată Hai-Hui!
De-a lungul anilor, încă de când au devenit blogurile la modă, am cochetat cu zeci de idei de blog, de la sănătate, frumusețe, bloguri generaliste la călătorii, fără gândul de a le monetiza, ci pur și simplu de dragul dragului de a scrie. Am renunțat de fiecare dată din cauza fricii de a mă expune așa cum sunt, cu toate vulnerabilitățile la vedere. Teama de a-mi asuma public munca, cu tot ce urma să vină – critici, aprecieri, hateri, jigniri, oameni noi, povești – a fost de fiecare dată mai puternică decât dorința de a scrie într-un spațiu al meu, creat pentru mine și ai mei. Când am început să…
Topul meu: 10 experiențe de trăit cel puțin o dată în viață
Mai țineți minte când vă spuneam că omul are această capacitate extraordinară de a se adapta la orice? Și mai ales cu binele? 🙂 Ei bine, acum aproape 3 ani când am început să călătoresc constant, îmi doream să merg oriunde. Efectiv, nu conta dacă mergeam până la Piatra Neamț sau până la Viena, important era să plec undeva, să vizitez ceva. Oriunde. Orice. Oricât de mic și neînsemnat. Pe măsura ce a trecut timpul și am început să vizitez tot mai mult, am început să îmi aleg destinațiile de haihuială cu gândul mai degrabă la experiențe decât la locuri. Astăzi, nu mai simt nevoia să văd locuri la grămadă,…
Dolce far niente, just enjoying this beautiful world
Mi s-a părut mereu interesant dolce far niente-le ăsta al italienilor, dar ani de-a rândul nu am reușit să îi înțeleg semnificația. În traducere liberă, cum să stai degeaba? Cum să pierzi timp prețios? Cum să nu fii ocupat? Cum să nu fii mereu în priză? Asta înseamnă că ești leneș? Că nu ești un om important? Că lumea se descurcă și fără prezența ta? Am avut zile în care am fost atât de prinsă cu treburi la birou încât am simțit că nu am avut timp nici să respir, darămite să fiu suficient de prezentă încât să mă pot bucura de soare, de oameni, de viață. În fiecare seară,…
Lecții pe care le-am învățat din călătorii
Cred cu tărie că sunt foarte mulți oameni care nu știu să călătorească, deși majoritatea dintre ei se numesc călători. Știu oameni care merg într-un loc fără să fie curioși să-l exploreze. Care se trântesc pe o plajă, stau două săptămâni în ape turcoaz și pleacă acasă. Fără să intre în contact cu localnicii, fără să afle istoria locului, fără să descopere o bucățică din frumusețea lumii. Și nu spun că e bine sau rău, căci fiecare simte lumea în ritm propriu și trăiește așa cum îi bate inima din străfundurile ființei. Unora mai intens, ca un foc de artificii, altora mai lent, abia șoptit, încet de tot, fără pic…
Fata cu duba la ocean e plecată haihui
Am cunoscut-o virtual pe Laura Baban când începuse să promoveze proiectul petandem.ro, împreună cu Andrei – iubitul ei de atunci – și Tic, cățelul alb și zurliu, cel mai bun prieten al Laurei, despre care a scris trei cărți până acum. Era atât de veselă, scria atât de frumos și avea atâta strălucire în privire încât nu m-am mai dat dusă de pe pagina ei de facebook. Nu mai țin minte cu exactitate, însă pare c-a trecut o veșnicie. Astăzi, îi urmăresc aventurile zilnic și deși îi scriu tare rar, mă gândesc adesea la ea ca la o prietenă dragă pe care n-am mai văzut-o de mult timp. Prin ochii mei,…
Fericirea înseamnă să călătorești
În 2016 mi-am dat seama că îmi curge viața în ritm amețitor de luni-vineri-luni și că, deși îmi plăcea jobul meu în resurse umane, simțeam că trăiesc doar după ora 18 și în weekend-uri. M-a chinuit tare mult gândul ăsta al libertății, am căutat variante, am făcut planuri ca într-un final să îmi dau seama că, pentru mine, fericirea înseamnă să călătoresc. Să îmi fac bagajele, planul de vacanță și să plec haihui pentru a vedea lumea. Nimic nu mă entuziasmează mai tare decât un bilet de avion. De fiecare dată, biletul ăla de avion, bucățica aia de hârtie e de fapt biletul meu spre o altă lume. Îmi pune un…
