Sunt mai puțin de două săptămâni de când m-am întors din Filipine, dar îmi pare că au trecut minim doi ani. E incredibil cum se dilată timpul, cum ne păcălește, cum ne face să uităm atât de repede, cum transformă totul în amintiri îndepărtate, făcând loc în permanență pentru noi experiențe. Trăim atât de multe și la intensitate atât de mare încât până și ziua de ieri dispare prea repede din mintea noastră. Chiar și așa, încă mă bucur ori de câte ori dau drumul la duș și curge apă caldă, oricând pot să deschid geamul și intră un soi de aer care nu e plin de umiditate, de fiecare…