Știți momentul ăla când visul cel mai aproape de inima voastră devine realitate? Eu mi l-am imaginat de multe ori, dar în niciuna dintre dăți n-a ieșit așa cum a fost fix în secunda aia când am ieșit de la metrou în miezul nopții și am dat cu ochii de clădirile înalte, luminate neuniform, în funcție de oboseala locuitorilor lor. Gălăgia de la 1:30 dimineața, oamenii care își plimbau câinii, făceau jogging, cumpărau mâncare, dormeau pe trotuar, în căsuța din cartoane, cu animalele de companie învelite până la gât în dreapta lor, băuseră prea mult și mergeau spre case, unii grăbiți, alții relaxați, ocolind gunoaiele adunate în fața magazinelor cu…