Am descoperit acum doi ani cel mai frumos oraș din lume. Vibrant, nonconformist, boem și plin de farmec, cu străduțe înguste, clădiri cocoțate pe dealuri și rufe atârnate la balcoane. De jos în sus, pe măsură ce-i urci dealurile, un amestec de mirosuri și zgomote te cuprinde și, în mod magic, te face să zâmbești din nimic. Miros de mâncare bună, balsam de rufe, patiserie, clinchete de pahare și râsete înfundate pe străzile inundate de soare – cu imaginea asta am plecat acasă exact acum doi ani. M-am întors anul acesta cu teama ca nu care cumva să-mi fi creat o imagine idilică în minte, în parte datorită stării mele…